Aciclovir

Aciclovir este un antiviral de referinta in tratamentul infectiilor cauzate de virusul herpes simplex (HSV tip 1 si 2) si de virusul varicelo-zosterian (VZV). Descoperit in anii 1970, aciclovirul a revolutionat abordarea terapeutica a infectiilor herpetice si ramane unul dintre cele mai prescrise antivirale din lume.

Cum actioneaza aciclovirul?

Medicamentul inhiba selectiv ADN-polimeraza virala, blocand replicarea virusului fara a afecta semnificativ celulele sanatoase. Aceasta selectivitate se datoreaza activarii aciclovirului de catre o enzima specifica virusului (timidin-kinaza), ceea ce explica toxicitatea sa redusa si profilul de siguranta excelent.

Pentru ce infectii se utilizeaza?

Aciclovirul oral este eficace in tratamentul herpesului genital (episoade primare si recurente), herpesului labial, zonei zoster si varicelei. De asemenea, poate fi utilizat in regim supresiv pentru prevenirea recidivelor frecvente de herpes genital. Forma intravenoasa este rezervata infectiilor severe, inclusiv encefalita herpetica.

Administrare orala

Inghititi comprimatele cu un pahar mare de apa, cu sau fara alimente. Este esential sa incepeti tratamentul cat mai devreme posibil dupa aparitia primelor simptome (furnicatura, arsura, mancarime) sau de la debutul eruptiei.

Hidratare si program de administrare

Mentineti o hidratare adecvata pe durata tratamentului, band cel putin 2 litri de lichide pe zi, pentru a preveni cristalizarea in tubii renali. Respectati intervalele dintre doze si finalizati intreaga cura prescrisa, chiar daca simptomele se amelioreaza inainte de terminarea tratamentului.

Aciclovir oral se utilizeaza in diverse indicatii virale herpetice, cu doze si durate specifice fiecarei situatii clinice. Pentru herpesul genital primar (primul episod), doza uzuala este de 200 mg de cinci ori pe zi (la fiecare 4 ore, cu o pauza de noapte) timp de 5 pana la 10 zile, sau 400 mg de trei ori pe zi timp de 5 zile. Initierea cat mai timpurie a tratamentului (in primele 72 de ore de la debut) imbunatateste semnificativ evolutia.

In recurentele de herpes genital, doza este de 200 mg de cinci ori pe zi timp de 5 zile sau 800 mg de doua ori pe zi timp de 5 zile (schema de doza mare, mai comoda). Pentru suprimarea pe termen lung a recurentelor frecvente (mai mult de 6 episoade pe an), terapia supresiva cu 400 mg de doua ori pe zi timp de 6-12 luni reduce semnificativ frecventa recidivelor. In herpesul zoster, doza este de 800 mg de cinci ori pe zi timp de 7 zile, initiata in primele 72 de ore.

In varicela la pacienti imunocompromisi sau adulti, doza este de 800 mg de cinci ori pe zi timp de 5-7 zile. La copii imunocompetenti cu varicela severa, doza este de 20 mg/kg de patru ori pe zi (maximum 800 mg per priza), timp de 5 zile. In insuficienta renala (clearance creatinina sub 25 ml/min), ajustarea dozei este obligatorie: se reduce frecventa sau doza, in functie de gradul de insuficienta. Hidratarea adecvata este esentiala pentru a preveni cristaluria renala si nefrotoxicitatea.

Reactii adverse frecvente

Cele mai comune efecte secundare sunt durerea de cap, greata, diareea si durerile abdominale. Acestea sunt de obicei usoare si tranzitorii, disparand pe masura ce organismul se obisnuieste cu medicamentul.

Reactii adverse rare

La doze mari sau la pacientii cu functie renala compromisa, exista riscul de nefrotoxicitate (cristalizare renala), prevenibila prin hidratare adecvata. Foarte rar pot aparea tulburari neurologice (confuzie, tremor, halucinatii), mai ales la varstnici sau la cei cu insuficienta renala. Eruptii cutanate si fotosensibilitate au fost raportate ocazional.

Hidratare si protectie renala

Hidratarea este esentiala pe toata durata tratamentului pentru a preveni cristalizarea aciclovirului in rinichi. Pacientii cu insuficienta renala necesita ajustarea dozei, iar functia renala trebuie monitorizata periodic.

Limite ale tratamentului

Aciclovirul nu vindeca infectia herpetica. Virusul ramane latent in ganglionii nervosi pe viata. Tratamentul reduce severitatea si durata episoadelor, dar nu previne recidivele decat in regim supresiv continuu. De asemenea, nu previne complet transmiterea virusului catre parteneri.

Aciclovirul este contraindicat exclusiv la persoanele cu hipersensibilitate cunoscuta la aciclovir, valaciclovir (prodrugul aciclovir) sau la oricare dintre excipientii produsului. Reactiile alergice la aciclovir sunt rare, dar pot include urticarie, angioedem si, exceptional, anafilaxie.

La pacientii cu insuficienta renala moderata sau severa, utilizarea aciclovir per oral sau intravenos necesita obligatoriu ajustarea dozei, deoarece aciclovirul se elimina predominant renal prin filtrare glomerulara si secretie tubulara activa. Acumularea poate cauza nefrotoxicitate (cristale de aciclovir in tubii renali) si neurotoxicitate (confuzie, halucinatii, convulsii). Hidratarea adecvata este esentiala in cursul tratamentului parenteral.

La varstnici, riscul de efecte adverse renale si neurologice este crescut din cauza scaderii functiei renale legate de varsta. In sarcina, aciclovirul sistemic se utilizeaza numai atunci cand beneficiul depaseste riscul; datele disponibile nu indica un risc teratogen major, dar prudenta este recomandata. In alaptare, se excreta in lapte si trebuie utilizat cu precautie.