Allopurinol

Alopurinol este inhibitorul clasic al xantin-oxidazei, utilizat ca tratament de prima linie pentru reducerea nivelurilor de acid uric din sange la pacientii cu guta sau hiperuricemie. Este unul dintre cele mai prescrise medicamente pentru prevenirea crizelor de guta si a complicatiilor acesteia.

Cum functioneaza alopurinolul?

Alopurinolul inhiba xantin-oxidaza, enzima care transforma hipoxantina si xantina in acid uric. Prin blocarea acestei enzime, productia de acid uric scade, nivelul seric se normalizeaza treptat, iar cristalele de urat depuse in articulatii se dizolva lent in timp.

Tratament pe termen lung

Alopurinolul nu amelioreaza crizele acute de guta si de fapt poate declansa crize la inceperea tratamentului. Este un medicament profilactic, al carui beneficiu se manifesta pe parcursul lunilor si anilor de utilizare continua, prin prevenirea formarii de noi depozite de cristale.

Administrare zilnica

Luati comprimatul o data pe zi, dupa masa, pentru a reduce iritarea gastrica. Inghititi intreg cu un pahar de apa. Mentineti o hidratare adecvata pe toata durata tratamentului (cel putin 2 litri de lichide pe zi) pentru a facilita eliminarea uratilor.

Cresterea treptata a dozei

Medicul va incepe cu o doza mica si o va creste treptat la intervale de 2-4 saptamani pana la doza optima. Aceasta abordare reduce riscul de crize de guta la initierea tratamentului.

Alopurinol se administreaza oral, o data pe zi sau in doze divizate (la doze peste 300 mg pe zi), dupa masa, pentru a reduce iritarea gastrica. Doza initiala este de 100 mg pe zi, crescuta cu 100 mg la fiecare 2-4 saptamani, pana la normalizarea acidului uric seric (tinta sub 6 mg/dl sau sub 5 mg/dl in guta cu tofi). Doza de intretinere obisnuita este de 200 pana la 300 mg pe zi in guta usoara, 400 pana la 600 mg pe zi in guta moderata, si 700 pana la 900 mg pe zi in cazuri severe (maximum 900 mg/zi).

La initierea tratamentului, se pot declansa atacuri acute de guta prin mobilizarea depozitelor de urat. Profilaxia cu colchicina (0.5 mg o data sau de doua ori pe zi) sau AINS timp de 3-6 luni dupa initierea alopurinol ului este obligatorie. Tratamentul nu trebuie intrerupt in cursul unui atac acut; atacul se trateaza separat. In nefropatia urica cu litiaza renala de acid uric, hidratarea adecvata (peste 2 litri de urina pe zi) si alcalinizarea urinii se asociaza tratamentului.

In insuficienta renala, ajustarea dozei este obligatorie: la clearance creatinina 20-60 ml/min -- 100-200 mg pe zi; sub 20 ml/min -- 100 mg pe zi sau 100 mg la 2 zile; la hemodializa -- 100 mg dupa fiecare sedinta. Doza excesiva fata de clearance-ul renal creste dramatic riscul de sindrom de hipersensibilitate (reactie Allopurinol, rash sever, sindrom Stevens-Johnson).

Efecte adverse frecvente

Crizele de guta la inceperea tratamentului sunt frecvente si predictibile, motiv pentru care medicul prescrie de obicei profilaxie cu colchicina sau un AINS in primele 3-6 luni. Eruptii cutanate usoare pot aparea si necesita atentie medicala.

Reactii adverse grave

Sindromul de hipersensibilitate la alopurinol (DRESS) este rar dar potential fatal, manifestandu-se prin eruptie cutanata severa, febra, afectare hepatica si renala. Riscul este mai mare la pacientii cu insuficienta renala si la cei de origine asiatica care poarta alela HLA-B*5801.

Eruptii cutanate

Orice eruptie cutanata aparuta sub tratament cu alopurinol necesita oprirea imediata a medicamentului si consultarea urgenta a medicului. Eruptia poate fi primul semn al sindromului de hipersensibilitate, o reactie rara dar potential fatala.

Nu tratati crizele acute

Nu incepeti alopurinolul in timpul unei crize acute de guta. Asteptati rezolvarea completa a crizei inainte de initierea tratamentului. Daca o criza apare in timpul tratamentului deja stabilit, nu opriti alopurinolul, ci tratati criza cu antiinflamatorii.

Alopurinolul este contraindicat la persoanele cu hipersensibilitate confirmata la alopurinol sau la oricare excipient al produsului. Hipersensibilitatea la alopurinol cuprinde un spectru larg de reactii, de la eruptii cutanate usoare pana la sindroame severe cu pericol vital (sindrom DRESS, sindrom Stevens-Johnson, necroliza toxica epidermica), cu mortalitate semnificativa.

La pacientii de origine asiatica (in special din Taiwan, Coreea de Sud, Thailanda, Han Chinese), prezenta alelei HLA-B*5801 este asociata cu risc extrem de mare de reactii cutanate severe (SJS/TEN/DRESS) la alopurinol. Screeningul genetic HLA-B*5801 este recomandat inainte de initierea tratamentului in aceste populatii si la pacientii cu insuficienta renala severa.

Alopurinolul nu se initiaza in cursul unui atac acut de guta, deoarece poate prelungi sau agrava atacul prin mobilizarea depozitelor de urati. Atacul acut trebuie tratat si rezolvat, iar alopurinolul se initiaza dupa 2-4 saptamani. Nu se asociaza cu azatioprina sau mercaptopurina fara reducerea substantiala a dozei acestora.