Bisoprolol

Bisoprolol este un beta-blocant cardioselectiv de generatie noua, cu selectivitate ridicata pentru receptorii beta-1 adrenergici ai inimii. Este utilizat pe scara larga pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei pectorale stabile si insuficientei cardiace cronice stabile.

Selectivitate si beneficii

Bisoprolol are una dintre cele mai ridicate selectivitati beta-1 dintre beta-blocantele disponibile, ceea ce inseamna ca, la dozele terapeutice, afecteaza predominant inima, cu impact minim asupra bronhiilor si vaselor periferice. Aceasta il face mai bine tolerat decat beta-blocantele neselective si mai sigur pentru pacientii cu boli respiratorii usoare.

Rol in insuficienta cardiaca

Spre deosebire de alte utilizari ale beta-blocantelor, in insuficienta cardiaca bisoprolol a demonstrat reducerea mortalitatii. Studiul CIBIS-II a aratat o reducere semnificativa a mortalitatii la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica tratati cu bisoprolol, facandu-l un pilon al terapiei moderne a acestei afectiuni.

Mod de administrare

Luati un comprimat o data pe zi, dimineata, cu sau fara alimente. Inghititi comprimatul intreg cu un pahar de apa. Luati medicamentul la aceeasi ora in fiecare zi.

Titrare in insuficienta cardiaca

In insuficienta cardiaca, tratamentul se incepe cu o doza foarte mica (1,25 mg) si se creste treptat, de obicei la intervale de 1-2 saptamani, pana la doza tinta sau maxima tolerata. Aceasta titrare lenta este esentiala pentru siguranta pacientului. Nu modificati doza fara indicatia medicului.

Bisoprolol se administreaza oral, o data pe zi, dimineata, cu un pahar de apa. In hipertensiunea arteriala, doza initiala este de 5 mg pe zi, crescuta dupa 2-4 saptamani la 10 mg pe zi daca tensiunea nu este controlata. Doza maxima in hipertensiune este de 20 mg pe zi. In angina pectorala stabila, doza initiala este de 5 mg pe zi, titrata pana la 10 mg pe zi in functie de frecventa cardiaca tinta (50-60 batai pe minut la repaus).

In insuficienta cardiaca stabila cu fractie de ejectie redusa, doza initiala este de 1.25 mg pe zi timp de 1 saptamana, crescuta progresiv la fiecare 2 saptamani: 2.5 mg, 3.75 mg, 5 mg, 7.5 mg si in final 10 mg pe zi (doza tinta). Titrarea lenta este obligatorie pentru a evita agravarea insuficientei cardiace. Fiecare crestere de doza necesita evaluarea clinica a pacientului (greutate, semne de retentie hidrica, tensiune arteriala, frecventa cardiaca).

La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance creatinina sub 20 ml/min), doza maxima este de 10 mg pe zi. In insuficienta hepatica severa, doza maxima este de 10 mg pe zi, cu precautie. La varstnici, nu este necesara o ajustare specifica de doza, insa se monitorizeaza atent bradicardia si hipotensiunea. Tratamentul nu se intrerupe brusc, ci se reduce progresiv in 2-4 saptamani.

Efecte adverse frecvente

Cele mai obisnuite efecte adverse includ oboseala, ameteala, cefalee, extremitati reci (maini si picioare) si bradicardie (puls lent). Aceste efecte sunt de obicei usoare si se amelioreaza in timp.

Efecte adverse mai putin frecvente

Rareori pot aparea tulburari de somn, depresie, agravarea insuficientei cardiace la inceputul tratamentului, bronhospasm (mai ales la persoanele cu astm), impotenta si hipotensiune. Contactati medicul daca observati dificultati de respiratie, umflarea gleznelor sau un puls sub 50 batai/minut.

Nu opriti brusc

Nu intrerupeti tratamentul cu bisoprolol brusc, mai ales daca aveti angina pectorala. Oprirea brusca poate cauza agravarea anginei, infarct miocardic sau aritmii (efect de rebound). Reduceti doza treptat pe parcursul a 1-2 saptamani, sub supravegherea medicului.

Diabet si hipoglicemie

Bisoprolol poate masca semnele de hipoglicemie (scaderea zaharului din sange), in special tahicardia. Pacientii diabetici trebuie sa monitorizeze atent glicemia si sa fie constienti ca tremorul si transpiratia raman indicii fiabile ale hipoglicemiei.

Bisoprolol este contraindicat la pacientii cu insuficienta cardiaca acuta decompensata sau la cei cu insuficienta cardiaca cronica ce necesita medicatie inotrop pozitiva intravenoasa. Blocul atrioventricular de gradul II sau III (fara stimulator cardiac implantat), bradicardia sinusala severa (frecventa cardiaca sub 45-50 batai pe minut inainte de tratament), sindromul sinusului bolnav fara pacemaker si blocul sinoatrial reprezinta contraindicatii absolute, intrucat bisoprolol deprim a si mai mult conductivitatea si automatismul cardiac.

Socul cardiogen si hipotensiunea severa (tensiunea sistolica sub 90 mmHg) contraindica utilizarea, deoarece beta-blocantele reduc contractilitatea si debit ul cardiac, care sunt deja compromise in aceste situatii. Bronsospasmul sever, inclusiv astmul bronsic activ si BPOC-ul cu component a bronhospastica importanta, reprezinta contraindicatii majore ale bisoprololului -- ca beta-blocant cardioselectiv, selectivitatea se reduce la doze mari, cu risc de bronhoconstrictie severa.

Feocromocitomul netratat cu alfa-blocare prealabila contraindica bisoprolol, deoarece beta-blocarea izolata in prezenta unui exces de catecolamine poate produce vasoconstrictie periferica paradoxala si criza hipertensiva. Acidoza metabolica severa si arteriopatia periferica severa cu ischemie critica a membrelor inferioare reprezinta alte contraindicatii importante. Nu se intrerupe brusc bisoprolol, in special la pacientii cu angina pectorala, intrucat intreruperea brusca poate precipita crize anginoase severe sau infarct miocardic.