Desloratadina

Ce este Desloratadin

Desloratadin este un antihistaminic nesedativ de generația a treia, metabolitul activ al loratadina.

Medicamentul blochează selectiv receptorii histaminici H1 periferici, reducând simptomele alergice fără a produce somnolență semnificativă, ceea ce îl face potrivit pentru utilizarea pe toată durata zilei.

Mecanismul de acțiune

Desloratadină are o afinitate superioară pentru receptorii H1 comparativ cu loratadina și cetirizina, acționând și ca inhibitor al eliberării mediatorilor proinflamatori din mastocite și bazofile.

Această proprietate duală contribuie la eficacitatea sa în tratamentul atât al simptomelor precoce cât și tardive ale reacției alergice.

Indicații terapeutice

Desloratadină este indicată pentru ameliorarea simptomelor rinite alergice sezoniere și perene (strănut, prurit nazal, rinoree, obstrucție nazală) și pentru tratamentul urticariei cronice idiopatice la adulți și copii cu vârstă de cel puțin 1 an.

Mod de administrare

Desloratadin se administrează oral, o dată pe zi, cu sau fără alimente. Este disponibil ca comprimate, comprimate orodispersabile și sirop pentru copii.

Comprimatele orodispersabile se plasează pe limba și se dizolvă rapid fără apă, ceea ce le face practice pentru utilizare în deplasare.

Durata tratamentului

Tratamentul poate fi continuat pe tot parcursul sezonului alergenic pentru rinită sezonieră sau pe termen lung pentru rinită perenă și urticaria cronică.

Discutați cu medicul despre durata optimă a tratamentului și despre necesitatea continuării după ameliorarea simptomelor.

Adulți și adolescenți peste 12 ani: 5 mg (un comprimat sau 10 ml sirop) o dată pe zi, independent de mese. Copii 6-11 ani: 2.5 mg (5 ml sirop sau o jumătate de comprimat masticabil 5 mg) o dată pe zi.

Copii 1-5 ani: 1.25 mg (2.5 ml sirop) o dată pe zi. Sugari 6-11 luni: 1 mg (2 ml sirop) o dată pe zi, numai la recomandarea medicului pediatru.

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici sau la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată.

La pacienții cu insuficiență renală severă, se poate reduce frecvența la o doză la două zile. La cei cu insuficiență hepatică severă, utilizarea trebuie evaluată medical.

Desloratadin este considerat un antihistaminic de generația a două cu potențial sedativ redus, totuși poate cauza somnolență la unii pacienți.

Efecte secundare frecvente

Desloratadin este în general bine tolerat. Cele mai frecvente efecte adverse includ cefalee, uscăciunea gurii și oboseală, care apar la un procent mic de pacienți.

Spre deosebire de antihistaminicele mai vechi, desloratadin nu produce somnolență semnificativă la doze terapeutice normale.

Efecte secundare rare

Rar pot apărea tahicardie, palpita, greață, dureri abdominale și reacții alergice (rash cutanat, prurit). În cazuri extrem de rare a fost raportată prelungirea intervalului QT.

Informați medicul dacă aveți probleme cardiace înainte de a lua desloratadin.

Deși desloratadin este considerat nesedativ, unii pacienți pot experimenta somnolență, în special la inițierea tratamentului.

Evaluați răspunsul individual înainte de a conduce vehicule sau opera utilaje.

Pacienții cu insuficiență renală severă trebuie să utilizeze desloratadin cu precauție, cu monitorizarea funcției renale.

Desloratadin este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la desloratadină, la loratadina (din care desloratadină este metabolitul activ) sau la oricare dintre excipienții produsului.

Reacții alergice severe la antihistaminice, deși rare, necesită întreruperea imediată și evaluare medicală.

Utilizarea la copiii sub 1 an nu este recomandată, din lipsa datelor de siguranță și eficacitate la această vârstă. La copiii de 1-5 ani se utilizează numai formă de sirop (1.25 mg/2.

5 ml), iar la cei de 6-11 ani formă de sirop 2.5 mg/5 ml sau comprimate masticabile 2.5 mg; comprimatele standard de 5 mg nu sunt potrivite copiilor sub 12 ani.

În sarcină și alăptare, utilizarea desloratadină trebuie discutată cu medicul, care va evalua raportul beneficiu-risc.

Studiile la animale nu au demonstrat risc teratogen, însă datele la om sunt limitate.

La pacienții cu insuficiență renală severă, se recomandă prudență și reducerea frecvenței administrării la o doză la două zile.