Famotidine

Ce este Famotidine

Famotidine (famotidina) este un antagonist al receptorilor histaminici H2 care reduce secretia de acid gastric, utilizat pentru tratamentul ulcerului gastroduodenal, bolii de reflux gastroesofagian (BRGE) si sindromului Zollinger-Ellison. Famotidina este mai potenta decat cimetidina sau ranitidina, avand si mai putine interactiuni medicamentoase.

Mecanismul de actiune

Famotidina blocheaza competitiv si selectiv receptorii H2 ai histaminei de pe celulele parietale ale stomacului, reducand secretia bazala si stimulata de acid gastric, de pepsina si de factorul intrinsec. Efectul se instaleaza rapid (in 30-60 de minute) si dureaza 10-12 ore, permitand administrarea de 1-2 ori pe zi.

Pozitia in terapia antiulceroasa

Famotidina reprezinta o alternativa la inhibitorii pompei de protoni (IPP) pentru forme usoare-moderate de BRGE si pentru tratamentul pe termen scurt al ulcerului peptic. Poate fi preferata la pacientii care nu tolereaza IPP sau care au nevoie de un tratament cu debut mai rapid al actiunii.

Cum se ia Famotidine

Famotidina se administreaza oral, de preferinta seara inainte de culcare pentru ulcer, sau dimineata si seara pentru BRGE. Comprimatele se inghit cu un pahar de apa, cu sau fara alimente. Nu luati antiacide (alginat de sodiu, carbonat de calciu) in acelasi timp cu famotidina, ci la interval de cel putin 2 ore.

Durata tratamentului

Durata tipica a tratamentului este 4-8 saptamani pentru ulcer si BRGE. Nu prelungiti tratamentul fara indicatia medicului. Simptomele pot reveni dupa oprire, in special in BRGE severa sau in sindromul Zollinger-Ellison care necesita tratament continuu.

In ulcerul peptic duodenal activ si ulcerul gastric activ, Famotidine se administreaza in doza de 40 mg o data pe zi seara sau 20 mg de doua ori pe zi, timp de 4-8 saptamani; vindecarea ulcerului duodenal se obtine in peste 90% din cazuri la 4 saptamani. Terapia de intretinere pentru profilaxia recidivei ulcerului duodenal se efectueaza cu 20 mg o data pe zi seara, pe termen lung. In boala de reflux gastroesofagian (BRGE), doza recomandata este de 20 mg de doua ori pe zi timp de 6-12 saptamani; in BRGE severa cu esofagita eroziva, pot fi necesare doze de 40 mg de doua ori pe zi.

In sindromul Zollinger-Ellison, doza initiala este de 20 mg la 6 ore si se ajusteaza in functie de secretia acida gastrica; unii pacienti necesita doze de pana la 160 mg la 6 ore. In dispepsia functionala, famotidina se utilizeaza in doza de 10-20 mg de doua ori pe zi timp de 4-8 saptamani. Administrarea se face de preferinta inainte de masa sau la culcare, in functie de indicatie. Comprimatele se inghit intregi cu apa.

La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance la creatinina sub 50 ml/min), doza trebuie redusa la jumatate sau intervalul dintre doze prelungit la 36-48 de ore pentru a evita acumularea toxica. La varstnici cu functie renala redusa, ajustarea dozei este esentiala, mai ales la pacientii peste 70 de ani. Famotidina nu necesita ajustarea dozei in insuficienta hepatica, deoarece este eliminata predominant prin rinichi.

Efecte secundare frecvente

Famotidina este in general bine tolerata. Efectele adverse comune includ cefalee, ameteali, constipatie sau diaree si greata. Acestea sunt de obicei usoare si tranzitorii, disparand spontan sau la reducerea dozei. Cresterea enzimelor hepatice este rara.

Efecte secundare mai rare

Rar pot aparea reactii alergice cutanate, agitatie sau confuzie (in special la varstnici), si modificari ale testelor de laborator (cresterea creatininei). Spre deosebire de cimetidina, famotidina nu inhiba enzimele CYP450 si are mai putine interactiuni medicamentoase.

Simptomele de alarma care necesita evaluare medicala urgenta inainte sau in timpul tratamentului: scadere involuntara in greutate, disfagie (dificultate la inghitire), hematemeza (varsaturi cu sange), melena (scaune negre) sau anemie. Aceste simptome pot indica un cancer gastric sau esofagian care necesita investigatii endoscopice.

Famotidina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate documentata la famotidina, la alti antagonisti ai receptorilor H2 (cimetidina, ranitidina, nizatidina) sau la oricare dintre excipientii formularii. Hipersensibilitatea incrucisata in cadrul clasei antagonistilor H2 este posibila, desi nu sistematica; pacientii cu antecedente de reactii alergice la un antagonist H2 trebuie sa fie evaluati cu atentie inainte de initierea tratamentului cu famotidina. Reactiile de hipersensibilitate la famotidina pot include urticarie, rash cutanat, bronhospasm si, rar, soc anafilactic.

La pacientii cu porfirie acuta intermitenta, famotidina trebuie evitata, deoarece antagonistii H2 pot precipita crizele de porfirie. In insuficienta renala cu clearance la creatinina sub 50 ml/min, eliminarea famotidinei este semnificativ redusa si acumularea poate creste riscul de efecte adverse la nivelul sistemului nervos central (confuzie, halucinatii, agitatie), mai ales la varstnici; reducerea dozei sau prelungirea intervalului dintre doze este obligatorie. Pacientii cu insuficienta hepatica severa necesita precautie, desi famotidina este eliminata predominant renal.

Famotidina poate masca simptomele cancerului gastric prin reducerea secretiei acide si ameliorarea temporara a simptomelor; inainte de initierea tratamentului, cancerul gastric trebuie exclus prin investigatii adecvate (endoscopie) la pacientii cu factori de risc sau simptome alarmente. Utilizarea in sarcina nu este recomandata decat daca beneficiul depaseste riscul potential; in alaptare, famotidina trece in laptele matern si utilizarea trebuie atent cantarita impreuna cu medicul.