Furosemid

Furosemidul este un diuretic de ansa puternic, utilizat in tratamentul edemelor asociate insuficientei cardiace congestive, cirozei hepatice si bolilor renale (sindrom nefrotic, insuficienta renala), precum si in hipertensiunea arteriala refractara. Este unul dintre cele mai utilizate diuretice si un medicament esential pe lista OMS.

Mecanismul de actiune al furosemidului

Furosemidul inhiba cotransportatorul Na-K-2Cl din membrana luminala a celulelor din ramura ascendenta groasa a ansei Henle, impiedicand reabsorbtia sodiului, potasiului si clorului. Acest mecanism il face cel mai potent diuretic disponibil clinic. Efectul diuretic este rapid (in 30-60 minute la forma orala, in 5-15 minute la forma intravenoasa) si de scurta durata (4-6 ore).

Indicatiile principale si limitarile

In insuficienta cardiaca, furosemidul reduce supraincarcarea volemica (edemul pulmonar si periferic) rapid si eficient. In hipertensiunea arteriala, este mai rar utilizat ca prima optiune (tiazidele sunt preferate), dar este valoros in hipertensiunea asociata cu insuficienta renala sau edem. Furosemidul nu trebuie utilizat ca medicament de slabit sau fara indicatie medicala clara.

Indicatii terapeutice

Furosemidul este indicat in edeme asociate insuficientei cardiace, bolilor renale sau hepatice, in crize hipertensive (intravenos) si in hipercalcemie acuta.

Mod de administrare

Se ia oral, de preferinta dimineata (sau dimineata si la pranz pentru doze de doua ori pe zi), pentru a evita nictureza deranjanta. Se poate lua cu sau fara mancare. Nu luati seara sau inainte de culcare.

Doza initiala pentru adulti in edemele din insuficienta cardiaca este de 20-80 mg pe zi, administrata dimineata pentru a evita nicturia. Doza poate fi crescuta treptat in functie de raspunsul clinic, cu monitorizarea tensiunii arteriale, electroltilor serici si functiei renale. In edemele refractare, dozele pot ajunge pana la 600 mg pe zi, administrat in prize multiple.

Pentru hipertensiunea arteriala, dozele sunt mai mici: 20-40 mg pe zi. In insuficienta renala, dozele necesare sunt semnificativ mai mari pentru a obtine efectul diuretic dorit, deoarece cantitatea de medicament filtrata la nivel tubular este redusa.

La varstnici, se incepe cu doze mai mici din cauza riscului crescut de dezechilibre electrolitice si hipotensiune. Monitorizarea periodica a potasemiei, natremiei, creatininei si a tensiunii arteriale este obligatorie pe durata tratamentului cu furosemid.

Hipokaliemia - efectul advers major

Furosemidul creste eliminarea renala de potasiu, putand cauza hipokaliemie (potasiu scazut in sange). Simptomele includ slabiciune musculara, crampe, palpatatii si constipatie. Suplimentati potasiul (fructe, legume, suplimente) si monitorizati electroltii periodic.

Alte efecte adverse

Dezechilibre electrolitice (hiponatremie, hipomagnezimie), deshidratare si hipotensiune la doze mari. Hiperuricemie (cu risc de guta). Ototoxicitate (pierderea auzului) la doze mari intravenoase sau la asociere cu aminoglicozide.

Monitorizare obligatorie

Verificati periodic: electroliti (potasiu, sodiu, magneziu), creatinina, uree si tensiunea arteriala. Ajustati doza in functie de diureza si aparitia efectelor adverse.

Interactiuni importante

Furosemidul potentiaza toxicitatea aminoglicozidelor (gentamicina) si a cisplatinei (ototoxicitate, nefrotoxicitate). Nu asociati cu litiu (creste litemia). AINS reduc eficacitatea furosemidului.

Furosemidul este contraindicat in insuficienta renala anurica, adica atunci cand rinichii nu mai produc urina, deoarece medicamentul nu poate actiona si exista riscul acumularii toxice. De asemenea, este contraindicat in precomul hepatic sau encefalopatia hepatica avansata, deoarece diureza brusca poate precipita coma prin hipokaliemie si alcaloza.

Hipovolemia severa, deshidratarea semnificativa sau hipotensiunea arteriala marcata reprezinta contraindicatii importante, deoarece furosemidul poate agrava aceste stari prin reducerea ulterioara a volumului plasmatic. Hipokaliemia si hiponatremia severe preexistente trebuie corectate inainte de initierea tratamentului.

Pacientii cu hipersensibilitate la furosemid sau la sulfonamide (reactie incrucisata posibila) nu trebuie sa utilizeze acest medicament. La pacientii cu guta, furosemidul poate creste nivelul de acid uric si poate precipita atacuri acute. In sarcina, furosemidul trebuie utilizat numai daca beneficiul clar depaseste riscul, evitandu-se in special in primul trimestru.