Lansoprazole

Ce este Lansoprazol si clasa sa terapeutica

Lansoprazol este un inhibitor al pompei de protoni (IPP) utilizat pentru tratamentul afectiunilor legate de acidul gastric: esofagita de reflux (GERD), ulcerul gastric si duodenal, sindromul Zollinger-Ellison si eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori. Ca toti inhibitorii pompei de protoni, lansoprazolul blocheaza ireversibil pompa H+/K+-ATPaza din celulele parietale gastrice, reducand semnificativ productia de acid clorhidric.

Particularitati fata de alti IPP

Lansoprazolul este singurul IPP disponibil in forma orodispersibila (granule care se dizolva in apa sau in cavitatea bucala), utila pentru pacientii cu dificultati de inghitire (disfagie). De asemenea, are una dintre cele mai rapide activate de clasa (timp de injumatatire plasmatic de 1-2 ore), cu efect antisecretor apreciat in primele zile de tratament.

Indicatii terapeutice

Lansoprazolul este indicat pentru: esofagita de reflux (tratament 4-8 saptamani), ulcer gastric (tratament 4-8 saptamani), ulcer duodenal (tratament 2-4 saptamani), sindrom Zollinger-Ellison, eradicarea H. pylori in triplul terapie si profilaxia ulcerelor induse de AINS.

Cum se administreaza Lansoprazol

Lansoprazol se ia oral, dimineata, pe stomacul gol, cu 30-60 de minute inainte de primul aliment. Capsulele gastrorezistente se inghit intregi (nu sfamate sau mestecate). Forma orodispersibila se poate dizolva in 10 ml apa sau se poate plasa pe limba pentru a se dizolva, fara a fi necesara inghitirea cu apa.

Durata tratamentului

Durata tratamentului depinde de indicatie si este stabilita de medic. Nu intrerupeti tratamentul prematur chiar daca simptomele se amelioreaza, deoarece vindecarea mucoasei necesita mai mult timp. Reevaluati periodic necesitatea continuarii tratamentului pe termen lung.

Lansoprazol se administreaza oral, cu 30-60 de minute inainte de prima masa a zilei, intrucat capacitatea de inhibare a pompelor de protoni activate de alimentele este maxima in aceasta conditie. Capsulele cu granule gastrorezistente se inghit intregi; nu se mesteca, nu se zdrobesc si nu se sfasie. Daca pacientul nu poate inghiti capsule, granulele se pot dispersa in apa sau suc de mere si se inghit imediat.

In boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) si esofagita eroziva, doza uzuala este de 30 mg o data pe zi timp de 4-8 saptamani. In BRGE simpla fara esofagita, 15 mg pe zi poate fi suficient ca doza de intretinere. In sindromul Zollinger-Ellison, doza initiala este de 60 mg pe zi, crescuta pana la 90 sau 120 mg pe zi in doze divizate in cazuri severe. In regimul de eradicare a Helicobacter pylori, lansoprazolul se administreaza in doza de 30 mg de doua ori pe zi timp de 7-14 zile, in asociere cu doua antibiotice (claritromicina si amoxicilina, sau metronidazol).

In ulcerul duodenal activ, doza de 30 mg pe zi timp de 4 saptamani vindeca 90-95% din cazuri. In profilaxia ulcerelor induse de AINS la pacientii cu risc crescut, lansoprazol 15-30 mg pe zi este eficient. La pacientii cu insuficienta hepatica severa, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 30 mg. In insuficienta renala, nu este necesara ajustarea dozei de rutina. Tratamentul se utilizeaza la cea mai mica doza eficace.

Efecte adverse frecvente

Lansoprazolul este in general bine tolerat. Efectele adverse frecvente includ cefaleea, diareea, greata, constipatie, dureri abdominale, flatulenta si eruptii cutanate. Aceste efecte sunt de obicei usoare si tranzitorii.

Efecte adverse grave

La utilizare indelungata: hipomagneziemia (deficit de magneziu - poate produce convulsii si aritmii), deficienta de vitamina B12, riscul de fracturi osoase, infectii intestinale cu Clostridium difficile si colita microscopica. Nefrita interstitiala acuta este o reactie rara dar grava care necesita intreruperea tratamentului.

Lansoprazolul poate masca simptomele cancerului gastric - este esentiala investigatia corespunzatoare inainte de initierea tratamentului la pacientii cu simptome de alarma. Monitorizati magneziul la utilizare indelungata. Nu utilizati pe termen lung fara indicatie medicala clara si reevaluata periodic.

Lansoprazolul este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la lansoprazol, la alti inhibitori de pompa de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol, rabeprazol) sau la oricare excipient al produsului. Reactia incrucisata de hipersensibilitate intre diferitii IPP este posibila si poate include eruptii cutanate pana la anafilaxie.

Asocierea cu nelfinavir, atazanavir si rilpivirina este contraindicata, deoarece lansoprazolul, prin reducerea aciditatii gastrice, scade semnificativ absorbtia acestor antiretrovirale si le compromite eficacitatea terapeutica. La pacientii cu HIV tratati cu aceste molecule, se utilizeaza alternative (antiacide, antagonisti H2).

La pacientii care primesc clopidogrel (antiagregant plachetar), lansoprazolul este de obicei preferat omeprazolului, deoarece inhibitia CYP2C19 este mai putin pronuntata. Cu toate acestea, daca exista alternative, reevaluati necesitatea oricarui IPP. Tratamentul prelungit cu IPP poate fi asociat cu deficit de magneziu, vitamina B12 si calciu; monitorizarea este recomandata.