Lantus injekcinis švirkštas, 100 TV/ml,, 5 vnt

Ce este Lantus

Lantus este o insulina bazala cu actiune indelungata care contine insulina glargina 100 U/ml, utilizata pentru controlul glicemiei la pacientii cu diabet zaharat tip 1 si tip 2. Insulina glargina este o insulina analogica cu actiune de pana la 24 de ore, oferind un fond insulinic constant fara un varf pronuntat de actiune.

Mecanismul de actiune

Insulina glargina din Lantus se formeaza un microprecipitat la locul injectarii subcutanate din cauza pH-ului acid al solutiei (pH 4). Acest microprecipitat se dizolva lent, eliberând insulina glargina treptat in circulatie pe parcursul a 24 de ore, asigurand un nivel constant de insulina bazala fara fluctuatii majore.

Avantajele insulinei bazale Lantus

Lantus ofera un control glicemic bazal stabil, similar secretiei fiziologice de insulina de fond a pancreasului sanatos. Profilul plat de actiune reduce riscul de hipoglicemie nocturna comparativ cu insulinele NPH (cu actiune intermediara), facand Lantus o optiune sigura si eficienta pentru managementul pe termen lung al diabetului.

Cum se administreaza Lantus

Lantus se administreaza subcutanat, o data pe zi, la aceeasi ora. Poate fi administrata in orice moment al zilei daca ora este mentinuta constanta. Se injecteaza in abdomen, coapsa sau brat — alternati locurile de injectare. Nu administrati Lantus intravenos sau intramuscular si nu o amestecati cu alte insuline.

Tehnica de injectare

Verificati eticheta si culoarea solutiei inainte de injectare — Lantus trebuie sa fie clara, incolora si fara precipitate. Efectuati proba de siguranta (2 unitati) inainte de prima injectare cu un pen nou. Injectati subcutanat, formand un pliu cutanat, cu un ac de 4-8 mm. Pastrati Lantus la frigider inainte de utilizare si la temperatura camerei dupa deschidere (maxim 4 saptamani).

Lantus se administreaza subcutanat o data pe zi, de preferinta seara la culcare sau la aceeasi ora in fiecare zi, pentru un profil glicemic consistent. Injectia se face in abdomen, coapse, brat sau fesa, rotand locul la fiecare administrare. Doza initiala pentru pacientii naive de insulina cu diabet tip 2 este tipic de 10 unitati seara. Ajustarea se face la fiecare 3-7 zile cu cate 2 unitati (sau conform algoritmului algoritmului individualizat de medic), pana la atingerea glicemiei a jeun tinta.

In diabetul de tip 1, doza de insulina bazala Lantus este de obicei 30-50% din necesarul total zilnic de insulina, restul acoperind necesarul prandial cu insulina rapida. La trecerea de la insulina NPH administrata o data pe zi la Lantus, doza de start este aceeasi. La trecerea de la NPH de doua ori pe zi, doza de Lantus este de obicei cu 20% mai mica decat suma celor doua doze de NPH, cu ajustare ulterioara conform glicemiei a jeun.

Nu se amesteca cu alte insuline. Flaconul sau stiloul de Lantus in uz se pastreaza la temperatura camerei (sub 30C) pana la 28 de zile; flaconele neincepute se pastreaza la frigider (2-8C). La pacientii cu insuficienta renala, necesarul de insulina poate scadea (rinichii contribuie la metabolismul insulinei), iar ajustarea dozei trebuie facuta cu atentie pentru a preveni hipoglicemia. Monitorizarea HbA1c la 3-6 luni ghideaza eficacitatea pe termen lung.

Hipoglicemia

Celul mai frecvent efect advers este hipoglicemia, mai ales nocturna. Simptomele includ transpiratii reci, tremor, palpita, paloare, foame intensa si, in cazuri severe, confuzie sau pierderea cunostintei. Desi Lantus are un profil mai favorabil decat insulinele NPH, riscul de hipoglicemie exista mai ales la doze prea mari sau in caz de mese omise.

Reactii locale si alte efecte

Reactiile locale la locul injectarii (durere, eritem, prurit, edem) sunt frecvente la initierea tratamentului si dispar de obicei la alternarea locurilor de injectare. Lipodistrofia (atrofia sau hipertrofia tesutului subcutanat) apare la injectare repetata in acelasi loc. Retentia de sodiu si edemul pot aparea la inceperea insulinoterapiei.

Nu amestecati niciodata Lantus cu alte insuline in aceeasi seringa — aceasta poate modifica profilul de actiune al ambelor insuline si poate forma precipitate. Ajustati doza la modificari ale activitatii fizice, dietei, bolilor intercurente sau stresului. Monitorizati glicemia mai frecvent in perioadele de boala, sarcina sau schimbare a stilului de viata.

Lantus (insulina glargina 100 UI/ml) este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la insulina glargina, metacrezol (conservant) sau oricare excipient al solutiei injectabile. Reactiile alergice la insulina glargina, inclusiv reactii locale (eritem, edem, prurit la locul injectarii) si sistemice (anafilaxie, angioedem), desi rare, contraindica continuarea utilizarii. Testarea intra-dermala sau cutanata este recomandata daca exista suspiciunea de alergie la insulina.

Lantus nu se administreaza intravenos sau intramuscular -- aceste cai de administrare produc hipoglicemie severa si pot fi amenintatoare de viata. Nu se utilizeaza in pompele de insulina subcutanata (CSII). Nu se amesteca cu alte insuline in aceeasi seringa sau flacon, deoarece modificarea pH-ului poate precipita insulina glargina sau altera profilul de actiune al ambelor insuline. Lantus nu trebuie utilizata daca solutia este tulbure, colorata sau contine particule.

Utilizarea in episoadele de hipoglicemie activa este contraindicata: insulina suplimentara in cursul hipoglicemiei agraveaza scaderea glicemiei. In aceste situatii, tratamentul consta in glucoza orala sau glucagon intramuscular. La pacientii cu insuficienta renala sau hepatica semnificativa, necesarul de insulina poate scadea dramatic si trebuie monitorizata glicemia foarte frecvent, cu ajustarea corespunzatoare a dozei.