Lisinopril

Lisinopril este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficientei cardiace si nefropatiei diabetice. Este singurul IECA care nu necesita activare hepatica (nu este un pro-medicament), fiind activ in forma administrata.

Mecanismul IECA

Lisinoprilul inhiba enzima de conversie a angiotensinei (ECA), blocand transformarea angiotensinei I in angiotensina II. Aceasta reduce vasoconstrictia, secretia de aldosteron si retentia de sodiu si apa, ducand la scaderea tensiunii arteriale si la reducerea postsarcinii cardiace.

Nefroprotectie in diabet

Lisinoprilul reduce presiunea intraglomerulara si proteinuria la pacientii cu nefropatie diabetica, incetinind progresia bolii renale cronice. Acest efect este independent de reducerea tensiunii arteriale si face din IECA tratamentul de prima linie la pacientii diabetici cu microalbuminurie.

Indicatii terapeutice

Lisinopril este indicat in tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale, insuficientei cardiace simptomatice, post-infarct miocardic acut (in primele 24 de ore) si nefropatiei diabetice la pacientii cu diabet zaharat tip 2 si hipertensiune.

Administrare

Un comprimat pe zi, pe cale orala, cu sau fara mancare, de preferinta la aceeasi ora in fiecare zi. Efectul maxim se instaleaza dupa 2-4 saptamani de tratament continuu.

Pentru hipertensiunea arteriala, doza initiala este de 10 mg pe zi, cu ajustare la 20-40 mg pe zi in functie de raspunsul tensional; doza maxima este de 80 mg pe zi. In insuficienta cardiaca, doza initiala este de 2,5-5 mg pe zi, crescuta treptat sub supraveghere la dozele tinta de 10-35 mg pe zi. Dupa infarct miocardic acut, se administreaza 5 mg in primele 24 de ore, 5 mg dupa 24 ore, apoi 10 mg pe zi pe termen lung. In nefropatia diabetica, doza uzuala este de 10-20 mg pe zi. La pacientii cu insuficienta renala, doza initiala se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei.

Tusea uscata

Tusea uscata, persistenta, neproductiva este cel mai frecvent efect advers al IECA, afectand 5-20% dintre pacienti. Este cauzata de acumularea bradikininei in plamani. Daca tusea este intoleranta, medicul poate trece la un sartan (antagonist de receptori ai angiotensinei).

Hipotensiune si hiperkaliemie

Hipotensiunea, mai ales la prima doza sau la pacientii deshidratati, si hiperkaliemia sunt riscuri importante. Monitorizati periodic potasiul seric si functia renala.

Angioedem: Lisinoprilul poate cauza rar angioedem (umflarea fetei, buzelor, limbii, gatului), care poate fi amenintator de viata. Opriti imediat tratamentul si prezentati-va la urgenta daca apare umflarea fetei sau dificultati de respiratie sau inghitire.

Sarcina: IECA sunt strict contraindicate in sarcina (al doilea si al treilea trimestru), deoarece pot cauza malformatii fetale severe si deces neonatal.

Lisinoprilul este contraindicat in sarcina incepand cu al doilea trimestru, reprezentand o contraindicatie absoluta datorita riscului de fetotoxicitate severa, incluzand oligohidramnios, hipoplazia pulmonara si anomalii renale fatale. Antecedentele de angioedem asociat cu inhibitorii enzimei de conversie (IECA) sau angioedem ereditar constituie o contraindicatie categorica. Stenoza bilaterala a arterei renale sau stenoza arterei renale a unui rinichi unic contraindica tratamentul din cauza riscului de insuficienta renala acuta. Hiperkaliemia severa, stenoza aortica severa, utilizarea concomitenta cu aliskiren la pacientii diabetici si insuficienta renala severa sunt alte contraindicatii importante.