Nitrofurantoina

Ce este Nitrofurantoina si indicatia sa

Nitrofurantoina este un antibiotic utilizat exclusiv pentru tratamentul si profilaxia infectiilor tractului urinar inferior (ITU) necomplicate, cauzate de bacterii sensibile. Este activa in principal impotriva Escherichia coli, cea mai frecventa cauza a infectiilor urinare, dar si impotriva altor bacterii gram-negative si gram-pozitive urinare. Nitrofurantoina actioneaza prin mai multe mecanisme: inhiba sinteza proteica bacteriana, ADN-ul bacterian si sinteza peretelui celular bacterian.

Avantaje speciale ale nitrofurantoina

Nitrofurantoina prezinta avantaje importante in contextul rezistentei crescande la antibiotice: riscul de selectie a rezistentei bacteriene este scazut datorita mecanismului sau multiplu de actiune. De asemenea, atinge concentratii urinare foarte mari (medicamentul se concentreaza in urina), ceea ce explica eficacitatea sa selectiva in ITU, cu efecte sistemice minime. Este recomandata ca tratament de prima linie pentru cistita acuta necomplicate.

Forme disponibile

Nitrofurantoina este disponibila in capsule macrocristaline (Macrobid) si capsule cu eliberare prelungita. Forma macrocristalina are o absorbtie mai lenta si mai putine efecte gastrointestinale comparativ cu forma cristalina conventionala.

Cum se administreaza Nitrofurantoina

Nitrofurantoina se ia oral, cu mesele (obligatoriu, pentru a imbunatati absorbtia si a reduce greata) sau cu lapte, cu un pahar plin de apa. Capsulele se inghit intregi. Durata tratamentului este scurta pentru cistita acuta (5-7 zile) si mai lunga pentru profilaxia ITU recurente. Consumul adecvat de lichide in timpul tratamentului este important.

Profilaxia infectiilor urinare recurente

Pentru profilaxia ITU recurente, nitrofurantoina se poate administra in doza mica (50-100 mg seara la culcare) pe termen lung, sub supravegherea medicului. Aceasta abordare este recomandata femeilor cu ITU recurente frecvente (3 sau mai multe episoade pe an), dupa confirmarea diagnosticului prin urocultura.

Nitrofurantoina se administreaza oral, impreuna cu alimente sau lapte, pentru a imbunatati absorbtia si a reduce iritarea gastrica. In cistitele acute necomplex ate la femei, forma cu eliberare prelungita (100 mg) se administreaza in doza de 100 mg de doua ori pe zi timp de 5 pana la 7 zile. Forma conventionala (50 mg sau 100 mg) se administreaza in doza de 50-100 mg de patru ori pe zi timp de 5-7 zile, dar este mai rar utilizata din cauza frecventei de administrare mai mari.

In profilaxia infectiilor urinare recurente la femeile cu cistite repetate (mai mult de 2-3 episoade pe an), doza profilactica este de 50-100 mg o data pe zi, seara, pe o perioada de 6-12 luni. Aceasta schema este eficienta in reducerea frecventei recurentelor, dar necesita evaluarea periodica a functiei renale si hepatice (la fiecare 3-6 luni) pentru a detecta eventualele toxicitati.

Nitrofurantoina nu este eficienta si nu trebuie utilizata in pielonefrita sau infectiile urinare complic ate, deoarece nu atinge concentratii tisulare renale sau sistemice suficiente. In profilaxia peri-procedurala (de exemplu, inaintea cistoscopiei), o singura doza de 100 mg cu o ora inainte de procedura poate reduce riscul de bacteriurie. La varstnici, eGFR trebuie verificat inainte de prescrierea nitrofurantoinei, iar la cei cu eGFR sub 45, se prefera un antibiotic alternativ.

Efecte adverse frecvente

Efectele adverse gastrointestinale sunt frecvente, mai ales cu formele conventionale: greata, varsaturi si anorexie. Forma macrocristalina si eliberarea prelungita reduc aceste efecte. Coloratia urinei in galben-maro sau brun este frecventa si inofensiva (nu indica toxicitate).

Efecte adverse grave

Utilizarea indelungata (profilaxie pe termen lung) poate provoca efecte adverse pulmonare rare: reactie pulmonara acuta (febra, tuse, dispnee, in primele luni de tratament - reversibila la intrerupere) sau fibroza pulmonara cronica (la utilizare de ani, potential ireversibila). Neuropatia periferica (furnicaturi, senzatii anormale la extremitati) poate aparea, mai ales la varstnici sau in insuficienta renala. Hepatotoxicitatea este rara.

Nitrofurantoina nu se utilizeaza in pielonefrita sau alte infectii urinare complicate (infectii cu bacterii care nu se concentreaza suficient in tesuturile renale si sistemice). Monitorizati functia pulmonara la utilizarea pe termen lung. Informati medicul daca apar dificultati de respiratie, tuse sau furnicaturi. Nu se utilizeaza in insuficienta renala semnificativa (medicamentul nu se concentreaza corespunzator in urina si riscul de toxicitate creste).

Nitrofurantoina este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala semnificativa (eGFR sub 45 ml/min/1.73m2, adica clearance creatinina sub 45 ml/min), deoarece concentratiile urinare de nitrofurantoina sunt insuficiente pentru efect antibacterian si medicamentul se acumuleaza sistemic, crescand toxicitatea pulmonara, hepatica si neurologica. Aceasta este contraindicatia principala si practica.

La nou-nascutii si sugarii sub 3 luni, nitrofurantoina este contraindicata din cauza riscului de anemie hemolitica cauzata de deficitul de glutation eritrocitar (sistemul de detoxifiere a nitrofurantoinei este imatur). Nu se administreaza in trimestrul al treilea de sarcina (incepand cu saptamana 38-40), la femeile la termen sau in travaliu, din acelasi motiv -- riscul de anemie hemolitica la nou-nascut. In primele 2 trimestre de sarcina, nitrofurantoina poate fi utilizata cu precautie in infectiile urinare necomplex ate.

Antecedentele de neuropatie periferica, hepatita indusa de nitrofurantoina sau pneumonita de hipersensibilitate la nitrofurantoina in tratamente anterioare contraindica absolut reutilizarea. Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G6PD) reprezinta o contraindicatie, deoarece nitrofurantoina poate declansa anemie hemolitica acuta la pacientii cu acest deficit enzimatic.