Telmisartan

Ce este Telmisartan

Telmisartan este un antihipertensiv din clasa antagonistilor receptorilor angiotensinei II (ARA II sau sartani). Medicamentul blocheaza receptorii AT1 ai angiotensinei II in vasele sanguine, prevenind vasoconstrictia si reducand tensiunea arteriala in mod eficient si durabil.

Mecanismul de actiune si avantaje

Angiotensina II este o substanta care determina ingustarea vaselor sanguine si retentia de sodiu, crescand astfel tensiunea arteriala. Telmisartanul blocheaza selectiv aceasta actiune, determinand vasodilatatie si reducerea volumului sanguin circulant. Avantajul fata de inhibitorii ECA este absenta tusei seche ca efect secundar.

Indicatii terapeutice

Telmisartanul este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti si pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral) la pacientii cu boli cardiovasculare stabilite sau cu diabet de tip 2 si afectare de organ tinta.

Cum se ia Telmisartan

Telmisartanul se administreaza oral, o data pe zi, cu sau fara alimente, la aceeasi ora. Tratamentul este pe termen lung si nu trebuie intrerupt fara consultarea medicului. Efectul antihipertensiv maxim se obtine dupa 4-8 saptamani de tratament regulat.

Monitorizarea tratamentului

Masurati tensiunea arteriala regulat acasa si la cabinetul medical conform recomandarii medicului. Mentineti un jurnal al valorilor tensionale. Modificarile de stil de viata (dieta saraca in sare, exercitii fizice, renuntarea la fumat) potentiaza efectul medicamentului.

Telmisartan se administreaza oral o data pe zi, la aceeasi ora, cu sau fara alimente. Doza initiala recomandata pentru hipertensiunea arteriala este de 40 mg o data pe zi. Daca nu se obtine controlul tensional dorit, doza poate fi crescuta la 80 mg o data pe zi (doza maxima recomandata). In profilaxia evenimentelor cardiovasculare, doza standard este de 80 mg o data pe zi.

La pacientii cu afectare hepatica usoara sau moderata, doza nu trebuie sa depaseasca 40 mg pe zi. Telmisartanul este contraindicat la pacientii cu afectare hepatica severa. La cei cu insuficienta renala usoara sau moderata nu este necesara ajustarea dozei; la insuficienta renala severa sau hemodializa, experienta este limitata si se recomanda prudenta. La varstnici nu este necesara reducerea dozei de rutina.

Efecte secundare frecvente

Telmisartanul este in general bine tolerat. Efectele adverse frecvente includ dureri de spate, infectii ale tractului respirator superior, sinuzita, diaree si greata. Ameteala usoara poate aparea la initierea tratamentului si este de obicei tranzitorie.

Efecte secundare mai rare

Rar pot aparea hiperkaliemie (nivel crescut de potasiu in sange), hipotensiune ortostatica si deteriorarea functiei renale, in special la pacientii cu stenoza arterei renale sau hipovolemie. Angioedema (umflatura fetei, buzelor, limbii) necesita intrerupere imediata si asistenta medicala urgenta.

Telmisartanul poate provoca hipotensiune severa la pacientii cu hipovolemie sau care iau diuretice. Monitorlizati functia renala si nivelul de potasiu la initierea tratamentului si periodic ulterior. Nu utilizati concomitent cu aliskiren la pacientii cu diabet sau insuficienta renala. Informati medicul despre toate medicamentele concomitente.

Telmisartanul este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la telmisartan sau la excipientii produsului. Angioedemul in antecedente (inclusiv cel asociat cu tratamentul anterior cu ACE-inhibitori sau ARB) este o contraindicatie absoluta datorita riscului de recurenta potentiala letala.

Combinarea telmisartanului cu aliskiren la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG sub 60 ml/min/1,73 m²) este contraindicata. Utilizarea simultana a doi agenti care blocheaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron (de exemplu, ACE-inhibitor plus ARB) creste semnificativ riscul de hipotensiune, hiperkaliemie si deteriorare renala. Afectarea hepatica severa (Child-Pugh C) contraindica telmisartanul.

Telmisartanul este contraindicat in trimestrul II si III de sarcina deoarece poate cauza leziuni fetale grave, inclusiv oligohidramnios, hipoplazia calotei craniene, insuficienta renala fetala si deces neonatal. La depistarea sarcinii, tratamentul trebuie intrerupt imediat. In alaptare nu se recomanda utilizarea.