Torasemide

Ce este Torasemida

Torasemida este un diuretic de ansa puternic, utilizat pentru tratamentul edemelor asociate insuficientei cardiace, insuficientei renale si cirozei hepatice, precum si pentru hipertensiunea arteriala. Torasemida actioneaza la nivelul portiunii ascendente a ansei Henle in rinichi, inhiband reabsorbtia sodiului si clorului si crescand eliminarea de apa si electroliti. Comparativ cu furosemidul, torasemida are o biodisponibilitate mai buna si o durata de actiune mai lunga.

Avantaje fata de furosemid

Torasemida prezinta o absorbtie orala mai constanta si mai putin variabila decat furosemidul, ceea ce ofera un efect diuretic mai previzibil. Durata de actiune mai lunga (12-16 ore vs. 6-8 ore) permite de obicei administrarea o singura data pe zi. Unele studii sugereaza un efect antifibrotic cardiac care poate oferi beneficii suplimentare in insuficienta cardiaca.

Mod de administrare

Luati torasemida oral, o data pe zi, dimineata, cu sau fara alimente. Comprimatul se inghite intreg cu un pahar de apa. Administrarea dimineata previne diureza nocturna care ar perturba somnul.

Monitorizare

Monitorizati greutatea corporala zilnic pentru a evalua retentia sau pierderea de lichide. Monitorizarea periodica a electroilitilor (potasiu, sodiu, magneziu) si a functiei renale este esentiala. Mentineti o hidratare adecvata si informati medicul daca observati ameteala sau slabiciune.

In tratamentul edemelor asociate insuficientei cardiace, doza initiala recomandata de Torasemide este de 5-10 mg o data pe zi, administrata de preferinta dimineata. Doza poate fi crescuta treptat la 20-40 mg pe zi daca raspunsul diuretic este insuficient, iar in cazuri severe de retentie lichidiana refractara se pot utiliza doze de pana la 200 mg pe zi, sub supraveghere medicala stricta. In edemele de origine hepatica, se incepe cu doze mici de 5 mg/zi pentru a minimiza riscul de dezechilibre electrolitice si encefalopatie portala. Comprimatele se administreaza cu un pahar plin de apa.

In tratamentul hipertensiunii arteriale, doza uzuala de torasemida este de 2,5-5 mg o data pe zi; efectul antihipertensiv optim se obtine de regula la 5 mg/zi, fara a fi necesara cresterea ulterioara a dozei pentru aceasta indicatie. La pacientii cu insuficienta renala moderata sau severa, pot fi necesare doze mai mari pentru a obtine un efect diuretic adecvat, deoarece excretia renala a medicamentului este redusa; titrarea se face cu prudenta si sub monitorizarea electroltilor serici si a creatininei.

La pacientii varstnici nu este necesara ajustarea de rutina a dozei, insa riscul de hipovolemie, hipokaliemie si hipotensiune ortostatica este crescut si impune monitorizare clinica frecventa. Potasiul seric trebuie verificat periodic pe durata tratamentului; suplimentarea cu potasiu sau asocierea unui diuretic economisitor de potasiu poate fi necesara pentru a preveni hipopotasemia.

Efecte adverse metabolice

Cele mai importante efecte adverse sunt tulburarile electrolitice: hipopotasemia, hiponatremia si hipomagnezemia. Deshidratarea si hipotensiunea pot aparea la doze mari. Cresterea nivelurilor de acid uric si glucoza este posibila.

Alte efecte adverse

Ameteala, cefalee si crampe musculare sunt raportate ocazional. Hipotensiunea ortostatica poate fi semnificativa, in special la varstnici sau la combinarea cu alte antihipertensive. Ototoxicitatea este posibila la doze foarte mari administrate rapid intravenos, dar este rara la dozele orale obisnuite.

Monitorizati periodic potasiul seric, in special la pacientii care iau si digoxin (hipopotasemia creste toxicitatea digoxinei). Precautie la pacientii cu guta deoarece poate creste acidul uric. Mentineti hidratare adecvata. Precautie la combinarea cu alte medicamente nefrotoxice sau ototoxice. Nu utilizati la pacientii cu anurie refractara.

Torasemida este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la torasemida sau la sulfonamide, deoarece exista potential de reactii alergice incrucisate. Anuria si insuficienta renala severa cu absenta completa a productiei de urina reprezinta contraindicatii absolute, deoarece diureticele de ansa necesita functie renala pentru a-si exercita efectul. Coma hepatica si precoma hepatica contraindica utilizarea din cauza riscului de agravare prin deshidratare si dezechilibre electrolitice severe. Hipopotasemia severa si hiponatremia severa necontrolate exclud initierea tratamentului. Hipovolemia sau deshidratarea clinica semnificativa sunt contraindicatii suplimentare importante.