Aciclovir

Aciclovir este un antiviral de referință în tratamentul infecțiilor cauzate de virusul herpes simplex (HSV tip 1 și 2) și de virusul varicelo-zosterian (VZV).

Descoperit în anii 1970, aciclovirul a revoluționat abordarea terapeutică a infecțiilor herpetice și rămâne unul dintre cele mai prescrise antivirale din lume.

Cum acționează aciclovirul?

Medicamentul inhiba selectiv ADN-polimeraza virală, blocând replicarea virusului fără a afecta semnificativ celulele sănătoase.

Această selectivitate se datorează activării aciclovirului de catre o enzima specifică virusului (timidin-kinaza), ceea ce explica toxicitatea să redusă și profilul de siguranță excelent.

Pentru ce infecții se utilizează?

Aciclovirul oral este eficace în tratamentul herpesului genital (episoade primare și recurente), herpesului labial, zonei zoster și varicelei.

De asemenea, poate fi utilizat în regim supresiv pentru prevenirea recidivelor frecvente de herpes genital. Forma intravenoasă este rezervata infecțiilor severe, inclusiv encefalită herpetică.

Administrare orală

Înghițiți comprimatele cu un pahar mare de apa, cu sau fără alimente.

Este esențial să începeți tratamentul cat mai devreme posibil după apariția primelor simptome (furnicătură, arsură, mâncărime) sau de la debutul erupției.

Hidratare și program de administrare

Mențineți o hidratare adecvată pe durata tratamentului, band cel puțin 2 litri de lichide pe zi, pentru a preveni cristalizarea în tubii renali.

Respectați intervalele dintre doze și finalizați întreaga cura prescrisă, chiar dacă simptomele se ameliorează înainte de terminarea tratamentului.

Aciclovir oral se utilizează în diverse indicații virale herpetice, cu doze și durate specifice fiecarei situații clinice.

Pentru herpesul genital primar (primul episod), doza uzuală este de 200 mg de cinci ori pe zi (la fiecare 4 ore, cu o pauza de noapte) timp de 5 până la 10 zile, sau 400 mg de trei ori pe zi timp de 5 zile.

Inițierea cat mai timpurie a tratamentului (în primele 72 de ore de la debut) îmbunătățește semnificativ evoluția.

În recurentele de herpes genital, doza este de 200 mg de cinci ori pe zi timp de 5 zile sau 800 mg de două ori pe zi timp de 5 zile (schema de doza mare, mai comodă).

Pentru suprimarea pe termen lung a recurentelor frecvente (mai mult de 6 episoade pe an), terapia supresiva cu 400 mg de două ori pe zi timp de 6-12 luni reduce semnificativ frecvența recidivelor.

În herpesul zoster, doza este de 800 mg de cinci ori pe zi timp de 7 zile, inițiată în primele 72 de ore.

În varicela la pacienti imunocompromiși sau adulți, doza este de 800 mg de cinci ori pe zi timp de 5-7 zile.

La copii imunocompetenti cu varicela severă, doza este de 20 mg/kg de patru ori pe zi (maximum 800 mg per priza), timp de 5 zile.

În insuficiență renală (clearance creatinină sub 25 ml/min), ajustarea dozei este obligatorie: se reduce frecvența sau doza, în funcție de gradul de insuficiență.

Hidratarea adecvată este esențială pentru a preveni cristaluria renală și nefrotoxicitatea.

Reacții adverse frecvente

Cele mai comune efecte secundare sunt durerea de cap, greață, diareea și durerile abdominale.

Acestea sunt de obicei ușoare și tranzitorii, dispărând pe măsură ce organismul se obișnuiește cu medicamentul.

Reacții adverse rare

La doze mari sau la pacienții cu funcție renală compromisă, există riscul de nefrotoxicitate (cristalizare renală), prevenibilă prin hidratare adecvată.

Foarte rar pot apărea tulburări neurologice (confuzie, tremor, halucinații), mai ales la vârstnici sau la cei cu insuficiență renală.

Erupții cutanate și fotosensibilitate au fost raportate ocazional.

Hidratare și protecție renală

Hidratarea este esențială pe toată durata tratamentului pentru a preveni cristalizarea aciclovirului în rinichi.

Pacienții cu insuficiență renală necesită ajustarea dozei, iar funcția renală trebuie monitorizată periodic.

Limite ale tratamentului

Aciclovirul nu vindeca infecția herpetică. Virusul rămâne latent în ganglionii nervosi pe viață.

Tratamentul reduce severitatea și durata episoadelor, dar nu previne recidivele decât în regim supresiv continuu. De asemenea, nu previne complet transmiterea virusului catre parteneri.

Aciclovirul este contraindicat exclusiv la persoanele cu hipersensibilitate cunoscută la aciclovir, valaciclovir (prodrugul aciclovir) sau la oricare dintre excipienții produsului.

Reacțiile alergice la aciclovir sunt rare, dar pot include urticarie, angioedem și, exceptional, anafilaxie.

La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă, utilizarea aciclovir per oral sau intravenos necesită obligatoriu ajustarea dozei, deoarece aciclovirul se elimina predominant renal prin filtrare glomerulară și secreție tubulară activă.

Acumularea poate cauza nefrotoxicitate (cristale de aciclovir în tubii renali) și neurotoxicitate (confuzie, halucinații, convulsii).

Hidratarea adecvată este esențială în cursul tratamentului parenteral.

La vârstnici, riscul de efecte adverse renale și neurologice este crescut din cauza scăderii funcției renale legate de vârstă.

În sarcină, aciclovirul sistemic se utilizează numai atunci când beneficiul depășește riscul; datele disponibile nu indică un risc teratogen major, dar prudență este recomandată.

În alăptare, se excreta în lapte și trebuie utilizat cu precauție.