Esomeprazol

Esomeprazol este un inhibitor de pompa de protoni (IPP) utilizat pe scară largă pentru tratamentul afecțiunilor cauzate de excesul de acid gastric.

Face parte din aceeași familie farmacologică cu omeprazolul, fiind izomerul S al acestuia, cu o eficacitate ușor superioară și o variabilitate interindividuală mai mica a răspunsului terapeutic.

Indicații terapeutice principale

Esomeprazolul este indicat în: boala de reflux gastroesofagian (BRGE) cu sau fără esofagita eroziva, ulcerul gastric și duodenal (inclusiv cel asociat cu Helicobacter pylori, în combinație cu antibiotice), sindromul Zollinger-Ellison și profilaxia leziunilor gastroduodenale la pacienții care iau antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pe termen lung.

Cum acționează esomeprazolul

Esomeprazolul inhiba ireversibil pompa de protoni (H+/K+-ATPaza) din celulele parietale gastrice, blocând producția de acid clorhidric.

Efectul se instalează în câteva zile de tratament continuu și se menține pe toata durata administrării.

Spre deosebire de antiacide (care neutralizează acid deja produs), esomeprazolul acționează la sursa, reducând drastic secreția acidă.

Mod de administrare

Capsulele se iau cu minimum 30-60 de minute înainte de masa principală, de preferință dimineața. Capsulele nu se mesteca sau strivesc - se înghit întregi.

Dacă aveți dificultăți la înghițire, puteți deschide capsula și dizolvă granulele în apa sau suc de mere (nu mestecați granulele).

Durata tratamentului

În BRGE fără esofagita: 4 săptămâni. În esofagita eroziva: 4-8 săptămâni. În eradicarea H. pylori: 7-14 zile în tripla terapie. În profilaxia la utilizatorii de AINS: pe durata tratamentului cu AINS.

Esomeprazol se administrează de obicei 20-40 mg o dată pe zi, cu cel puțin 30 de minute înainte de masa (dimineața).

Pentru esofagita prin reflux, doza uzuală este de 40 mg pe zi timp de 4-8 săptămâni, urmata de o doză de întreținere de 20 mg pe zi.

În sindromul Zollinger-Ellison, dozele inițiale sunt de 40 mg de două ori pe zi, cu ajustare în funcție de secreția acidă.

Eradicarea Helicobacter pylori necesită 20 mg de două ori pe zi în combinație cu antibiotice timp de 7-14 zile.

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, nu se depășește 20 mg pe zi. La pacienții cu insuficiență renală, nu este necesară ajustarea dozei.

Efecte adverse frecvente

Esomeprazolul este în general bine tolerat. Cele mai frecvente efecte adverse includ dureri de cap, greață, diaree, dureri abdominale și flatulenta.

Aceste simptome sunt de obicei ușoare și tranzitorii.

Efecte adverse la utilizare îndelungată

Utilizarea pe termen lung (peste 1 an) a IPP poate fi asociată cu: reducerea absorbției de magneziu, calciu și vitamina B12, creșterea riscului de infecții digestive (Clostridioides difficile) și, posibil, creșterea riscului de fracturi osteoporotice.

Discutați cu medicul oportunitatea tratamentului îndelungat.

Precauții importante

Esomeprazolul poate masca simptomele cancerului gastric.

Dacă aveți simptome de alarma (pierdere inexplicabilă în greutate, disfagie, vărsături cu sânge, anemie) consultați urgent medicul înainte sau în timpul tratamentului.

Interacțiuni medicamentoase

Esomeprazolul poate reduce absorbția unor medicamente care necesită pH acid (ketoconazol, itraconazol, atazanavir, clopidogrel). Informați medicul despre toate medicamentele pe care le luați.

Esomeprazolul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la esomeprazol, la alți inhibitori de pompa de protoni (omeprazol, pantoprazol, lansoprazol, rabeprazol) sau la oricare dintre excipienții produsului.

Reacțiile alergice, inclusiv anafilaxia, au fost raportate și necesită întreruperea definitiva a tratamentului cu orice IPP.

Asocierea esomeprazolului cu nelfinavir (antiretroviral) este contraindicată, deoarece esomeprazolul reduce semnificativ absorbția nelfinavirului, diminuandu-i eficacitatea antivirala.

De asemenea, atilnavir și rilpivirina nu se administrează concomitent cu esomeprazol (sau orice IPP).

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, doza maximă de esomeprazol este de 20 mg pe zi, din cauza metabolizarii hepatice reduse și a riscului de acumulare.

Tratamentul pe termen lung cu IPP poate fi asociat cu deficit de magneziu, vitamina B12 și calciu, și cu risc crescut de infecții gastrointestinale (Clostridium difficile, pneumonie de aspiratie).

Hipomagneziemia trebuie monitorizată la pacienții aflați pe terapie prelungită.