Ciprofloxacină: prospect, indicații și avertizări

Ciprofloxacina este un antibiotic din clasa fluorochinolonelor, disponibil în România sub formă de comprimate (de regulă 250 mg și 500 mg), soluție perfuzabilă pentru uz spitalicesc, precum și picături oftalmice și auriculare pentru infecții locale.

Mecanismul de acțiune este bactericid: ciprofloxacina blochează două enzime esențiale pentru bacterii - ADN-giraza și topoizomeraza IV - fără de care acestea nu își pot copia materialul genetic și nu se pot înmulți.

Bacteriile sunt astfel distruse, nu doar oprite din multiplicare.

Spectrul de activitate este larg, cu eficacitate deosebită împotriva bacteriilor Gram-negative precum *Escherichia coli*, *Klebsiella*, *Proteus* și *Pseudomonas aeruginosa*.

Acest profil o face utilă mai ales în infecțiile urinare complicate și în infecțiile de prostată, unde pătrunde bine în țesut.

Activitatea împotriva multor bacterii Gram-pozitive, inclusiv pneumococi, este mai slabă, motiv pentru care nu este o alegere de primă linie în majoritatea infecțiilor respiratorii sau cutanate.

Ciprofloxacina nu are niciun efect asupra virusurilor: nu tratează răceala, gripa sau alte viroze respiratorii.

Utilizarea ei nejustificată contribuie la dezvoltarea rezistenței bacteriene, o problemă majoră de sănătate publică, monitorizată în România de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).

Conform RCP-ului aprobat, ciprofloxacina este indicată la adulți în infecții bacteriene pentru care raportul beneficiu-risc rămâne favorabil, în special:

• infecții urinare complicate și pielonefrită (infecția rinichiului);
• prostatită bacteriană acută și cronică - ciprofloxacina este unul dintre puținele antibiotice care ating concentrații eficiente în țesutul prostatic;
• unele infecții gastrointestinale severe, ghidate de antibiogramă;
• infecții osoase și articulare, de obicei sub supraveghere de specialitate;
• infecții respiratorii la pacienți cu afecțiuni pulmonare structurale (bronșiectazii, fibroză chistică) în care este implicat *Pseudomonas*;
• profilaxia infecției meningococice invazive la contacți și expunerea la antrax.

La fel de important este pentru ce nu se mai utilizează.

În urma evaluării europene de siguranță, cistita necomplicată, exacerbările ușoare de bronșită cronică și sinuzitele ușoare nu mai justifică, de regulă, o fluorochinolonă, deoarece există alternative mai sigure - de exemplu nitrofurantoina sau fosfomicina pentru infecțiile urinare joase.

Medicul va recomanda adesea o urocultură cu antibiogramă înainte de începerea tratamentului. În România, rezistența *E.

coli* la fluorochinolone este ridicată - în jur de 20-25% dintre tulpini - astfel încât confirmarea sensibilității bacteriei este deosebit de valoroasă pentru succesul terapiei.

Doza de ciprofloxacină depinde de tipul și severitatea infecției, de funcția renală și de vârsta pacientului. Schemele uzuale la adulți, conform RCP, sunt:

• infecții urinare complicate: 500 mg de două ori pe zi, de obicei 7 zile;
• pielonefrită acută: 500-750 mg de două ori pe zi, 7-10 zile;
• prostatită acută: 500-750 mg de două ori pe zi, 2-4 săptămâni;
• prostatită cronică: 500 mg de două ori pe zi, 4-6 săptămâni.

La pacienții cu insuficiență renală, dozele se reduc, deoarece medicamentul se elimină în mare parte prin rinichi.

Reguli practice de administrare:

• Înghițiți comprimatele întregi, cu un pahar mare de apă, cu sau fără alimente.
• Nu luați comprimatele doar cu lapte, iaurt sau sucuri îmbogățite cu calciu - calciul leagă antibioticul și îi reduce semnificativ absorbția. O masă obișnuită care conține și puține lactate este acceptabilă.
• Păstrați un interval de aproximativ 12 ore între cele două doze zilnice.
• Beți lichide suficiente pe toată durata tratamentului.
• Finalizați întreaga cură prescrisă, chiar dacă vă simțiți mai bine după câteva zile.

Dacă ați uitat o doză, luați-o imediat ce vă amintiți, cu excepția situației în care urmează în curând doza următoare - nu luați niciodată o doză dublă.

Ciprofloxacina nu se recomandă, de regulă, copiilor și adolescenților în creștere, cu excepția unor indicații speciale stabilite de medicul specialist.

În 2018-2019, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a finalizat o evaluare amplă a fluorochinolonelor și a restrâns semnificativ utilizarea lor, iar recomandările au fost reîntărite în 2024, după ce datele au arătat că prescrierea în afara indicațiilor continuă.

Concluzia este clară: ciprofloxacina este un antibiotic de rezervă, destinat situațiilor în care alte antibiotice nu sunt adecvate, au eșuat sau nu sunt tolerate.

Motivul îl reprezintă reacțiile adverse rare, dar potențial invalidante, de lungă durată și uneori ireversibile:

• tendinită și ruptură de tendon, cel mai frecvent tendonul lui Ahile; riscul crește peste 60 de ani, la tratament concomitent cu corticosteroizi și la pacienții cu transplant sau insuficiență renală; poate apărea la 48 de ore de la prima doză, dar și la câteva luni după oprire;
• neuropatie periferică: amorțeli, furnicături, arsuri sau slăbiciune la nivelul membrelor;
• efecte asupra sistemului nervos central: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, rar convulsii;
• risc ușor crescut de anevrism și disecție de aortă, precum și de regurgitare valvulară, în special la vârstnici și la pacienții cu boli ale țesutului conjunctiv;
• fotosensibilitate și, rar, prelungirea intervalului QT.

Opriți tratamentul și contactați imediat medicul dacă apar durere sau umflătură la nivelul unui tendon, furnicături persistente, slăbiciune musculară ori modificări ale stării psihice.

Durerea bruscă și severă în piept, spate sau abdomen impune apel de urgență la 112.

Ciprofloxacina are interacțiuni importante, unele cu consecințe clinice serioase:

• Lactatele și mineralele: laptele, iaurtul, antiacidele cu aluminiu sau magneziu și suplimentele cu calciu, fier sau zinc leagă ciprofloxacina în intestin și pot reduce absorbția cu peste 50%. Luați aceste produse cu cel puțin 2 ore după sau 4-6 ore înainte de antibiotic.
• Tizanidina (relaxant muscular): asocierea este contraindicată - concentrațiile de tizanidină cresc dramatic, cu hipotensiune și sedare severă.
• Teofilina: ciprofloxacina îi crește concentrațiile și poate provoca toxicitate (palpitații, convulsii); asocierea necesită monitorizare atentă sau evitare.
• Anticoagulantele orale (warfarină, acenocumarol): efectul anticoagulant poate fi amplificat; sunt necesare controale INR suplimentare.
• Antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac) pot crește riscul de convulsii la pacienții predispuși.
• Medicamentele care prelungesc intervalul QT (amiodaronă, unele antidepresive și antipsihotice): prudență, din cauza riscului aritmic cumulat.
• Cafeina: eliminarea ei este încetinită, ceea ce poate produce nervozitate, palpitații sau insomnie; reduceți consumul de cafea pe durata curei.
• Metotrexatul și clozapina necesită, de asemenea, supraveghere atentă.

Informați medicul și farmacistul despre toate medicamentele, suplimentele și produsele naturiste pe care le utilizați.

Evitați expunerea prelungită la soare și solarul, deoarece pielea devine mai sensibilă la radiațiile ultraviolete.

În România, ciprofloxacina se eliberează numai pe bază de prescripție medicală.

Rețeta poate fi emisă de medicul de familie sau de medicul specialist, după evaluarea infecției și a factorilor individuali de risc: vârstă, funcție renală, antecedente de probleme tendinoase, boli cardiovasculare și tratamente asociate.

Pentru indicațiile autorizate, medicamentul poate fi prescris în regim compensat prin CNAS, conform listelor în vigoare.

Site-urile care oferă antibiotice fără evaluare medicală și fără prescripție operează în afara legii, iar produsele provenite din astfel de surse pot fi contrafăcute sau necorespunzătoare calitativ.

Utilizarea antibioticelor exclusiv la recomandarea medicului este și o măsură de protecție colectivă împotriva rezistenței bacteriene.

Documentele oficiale de referință sunt Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP) și prospectul aprobat pentru fiecare produs comercial care conține ciprofloxacină.

Ambele pot fi consultate gratuit în nomenclatorul medicamentelor de uz uman publicat de ANMDMR (Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România).

Acest articol rezumă informațiile esențiale, dar nu înlocuiește prospectul produsului dumneavoastră și nici discuția cu medicul sau farmacistul.

Reacțiile adverse suspectate pot fi raportate direct către ANMDMR, de către pacienți sau profesioniști, contribuind astfel la monitorizarea continuă a siguranței antibioticelor utilizate în România.