Azithromycin

Azitromicină este un antibiotic din clasa macrolidelor, recunoscut pentru schema de tratament scurtă și convenabilă.

Este utilizat pe scară largă pentru tratarea infecțiilor bacteriene ale căilor respiratorii superioare și inferioare, infecțiilor pielii, otitei medii și anumitor infecții cu transmitere sexuală.

Mecanism de acțiune

Azitromicină acționează prin legarea de subunitatea ribozomală 50S a bacteriilor, inhibând sinteza proteică și oprind astfel multiplicarea bacteriană.

La concentrații ridicate poate avea efect bactericid.

O caracteristică remarcabilă este acumularea în țesuturi la concentrații mult mai mari decât cele serice, ceea ce permite cure scurte de tratament.

Schema Z-Pack

Cea mai cunoscută schema de administrare este așa-numitul Z-Pack: 500 mg în prima zi, urmat de 250 mg pe zi în zilele 2-5.

Datorită timpului de înjumătățire foarte lung (aproximativ 68 de ore), azitromicină continuă să acționeze în organism câteva zile după ultima doza.

Mod de administrare

Luați azitromicină o dată pe zi, de preferință la aceeași ora. Comprimatele pot fi luate cu sau fără alimente. Suspensia orală trebuie agitată bine înainte de utilizare.

Completați întreagă cura de tratament, chiar dacă simptomele se ameliorează.

Scheme de dozare frecvente

Z-Pack (cel mai frecvent): 500 mg în ziua 1, apoi 250 mg pe zi în zilele 2-5. Pentru anumite infecții, medicul poate prescrie o doză unică de 1000 mg sau o cura de 3 zile cu 500 mg pe zi.

Respectați întotdeauna schema prescrisă de medic.

Schema clasică Z-Pack pentru infecții respiratorii presupune 500 mg în prima zi, urmată de 250 mg pe zi în zilele 2-5, cu o doză totală de 1500 mg.

O schema alternativa constă în 500 mg pe zi timp de 3 zile consecutive.

Pentru infecțiile cu Chlamydia trachomatis (inclusiv uretrita și cervicita), se administrează o singură doza de 1000 mg.

Eradicarea Helicobacter pylori necesită azitromicină în combinație cu alte medicamente.

Otita medie acută la copii se tratează cu 10 mg/kg în prima zi, urmată de 5 mg/kg zilele 2-5, sau cu o doză unică de 30 mg/kg.

La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată, nu este necesară ajustarea dozei. La cei cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, se utilizează cu precauție.

Azitromicină se poate administra cu sau fără alimente.

Efecte adverse frecvente

Cele mai obișnuite reacții adverse sunt de natura gastrointestinală: diaree, greață, dureri abdominale și vărsături. Aceste efecte sunt de obicei ușoare și tranzitorii.

Efecte rare dar importante

În cazuri rare, azitromicină poate cauza prelungirea intervalului QT pe electrocardiograma, ceea ce poate duce la aritmii cardiace grave.

De asemenea, au fost raportate cazuri rare de hepatotoxicitate și reacții alergice severe. Contactați medicul dacă experimentați palpitații, leșin, icter sau erupții cutanate severe.

Riscuri cardiace

Azitromicină poate prelungi intervalul QT și crește riscul de aritmii la pacienții cu factori de risc preexistenți (hipokaliemie, bradicardie, medicamente care prelungesc QT).

Informați medicul despre orice afecțiune cardiacă.

Interacțiuni medicamentoase

Evitați administrarea concomitentă cu antiacide pe baza de aluminiu sau magneziu (luați azitromicină la cel puțin 1 ora înainte sau 2 ore după antiacid).

Informați medicul dacă luați anticoagulante, digoxina sau medicamente care prelungesc intervalul QT.

Azitromicină este contraindicată la pacienții cu hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină sau orice alt antibiotic macrolid sau cetolid.

Reacțiile alergice la macrolide pot fi severe, incluzând reacții anafilactice și sindrom Stevens-Johnson, și necesită întreruperea imediată a tratamentului.

La pacienții cu antecedente de icter colestatic, hepatita sau disfuncție hepatică semnificativă asociată administrării anterioare de azitromicină, medicamentul este contraindicat.

Pacienții cu insuficiență hepatică severă necesită evaluare atentă, deoarece azitromicină se metabolizează hepatic.

Azitromicină poate prelungi intervalul QT cardiac și, prin urmare, trebuie evitată la pacienții cu sindrom QT lung congenital sau dobândit, hipokaliemie, hipomagneziemie sau bradicardie semnificativă.

Nu se administrează concomitent cu alte medicamente care prelungesc QT. La pacienții cu miastenie gravis, azitromicină poate exacerba simptomele.