Nitrofurantoina

Ce este Nitrofurantoina și indicatia să

Nitrofurantoina este un antibiotic utilizat exclusiv pentru tratamentul și profilaxia infecțiilor tractului urinar inferior (ITU) necomplicate, cauzate de bacterii sensibile.

Este activă în principal împotriva Escherichia coli, cea mai frecventă cauză a infecțiilor urinare, dar și împotriva altor bacterii gram-negative și gram-pozitive urinare.

Nitrofurantoina acționează prin mai multe mecanisme: inhibă sinteză proteica bacteriană, ADN-ul bacterian și sinteză peretelui celular bacterian.

Avantaje speciale ale nitrofurantoina

Nitrofurantoina prezintă avantaje importante în contextul rezistenței crescande la antibiotice: riscul de selecție a rezistenței bacteriene este scăzut datorită mecanismului sau multiplu de acțiune.

De asemenea, atinge concentrații urinare foarte mari (medicamentul se concentrează în urină), ceea ce explica eficacitatea sa selectivă în ITU, cu efecte sistemice minime.

Este recomandată ca tratament de prima linie pentru cistită acută necomplicate.

Forme disponibile

Nitrofurantoina este disponibila în capsule macrocristaline (Macrobid) și capsule cu eliberare prelungită.

Formă macrocristalină are o absorbție mai lentă și mai putine efecte gastrointestinale comparativ cu formă cristalină convențională.

Cum se administrează Nitrofurantoina

Nitrofurantoina se ia oral, cu mesele (obligatoriu, pentru a îmbunătăți absorbția și a reduce greață) sau cu lapte, cu un pahar plin de apă. Capsulele se înghit întregi.

Durată tratamentului este scurtă pentru cistită acută (5-7 zile) și mai lunga pentru profilaxia ITU recurente. Consumul adecvat de lichide în timpul tratamentului este important.

Profilaxia infecțiilor urinare recurente

Pentru profilaxia ITU recurente, nitrofurantoina se poate administra în doză mică (50-100 mg seară la culcare) pe termen lung, sub supravegherea medicului.

Aceasta abordare este recomandată femeilor cu ITU recurente frecvente (3 sau mai multe episoade pe an), după confirmarea diagnosticului prin urocultură.

Nitrofurantoina se administrează oral, împreună cu alimente sau lapte, pentru a îmbunătăți absorbția și a reduce iritarea gastrica.

În cistitele acute necomplex ate la femei, formă cu eliberare prelungită (100 mg) se administrează în doză de 100 mg de doua ori pe zi timp de 5 pana la 7 zile.

Formă convențională (50 mg sau 100 mg) se administrează în doză de 50-100 mg de patru ori pe zi timp de 5-7 zile, dar este mai rar utilizată din cauză frecvenței de administrare mai mari.

În profilaxia infecțiilor urinare recurente la femeile cu cistite repetate (mai mult de 2-3 episoade pe an), doză profilactica este de 50-100 mg o dată pe zi, seară, pe o perioadă de 6-12 luni.

Aceasta schemă este eficientă în reducerea frecvenței recurentelor, dar necesita evaluarea periodica a funcției renale și hepatice (la fiecare 3-6 luni) pentru a detecta eventualele toxicități.

Nitrofurantoina nu este eficientă și nu trebuie utilizată în pielonefrită sau infecțiile urinare complic ate, deoarece nu atinge concentrații tisulare renale sau sistemice suficiente.

În profilaxia peri-procedurală (de exemplu, înaintea cistoscopiei), o singură doză de 100 mg cu o oră înainte de procedură poate reduce riscul de bacteriurie.

La vârstnici, eGFR trebuie verificat înainte de prescrierea nitrofurantoinei, iar la cei cu eGFR sub 45, se prefera un antibiotic alternativ.

Efecte adverse frecvente

Efectele adverse gastrointestinale sunt frecvente, mai ales cu formele conventionale: greață, vărsături și anorexie. Formă macrocristalină și eliberarea prelungită reduc aceste efecte.

Colorația urinei în galben-maro sau brun este frecventă și inofensivă (nu indică toxicitate).

Efecte adverse grave

Utilizarea îndelungată (profilaxie pe termen lung) poate provoca efecte adverse pulmonare rare: reacție pulmonară acută (febră, tuse, dispnee, în primele luni de tratament - reversibilă la întrerupere) sau fibroza pulmonară cronică (la utilizare de ani, potențial ireversibilă).

Neuropatia periferică (furnicături, senzatii anormale la extremități) poate apărea, mai ales la vârstnici sau în insuficiență renală. Hepatotoxicitatea este rară.

Nitrofurantoina nu se utilizează în pielonefrită sau alte infecții urinare complicate (infecții cu bacterii care nu se concentrează suficient în țesuturile renale și sistemice).

Monitorizați funcția pulmonară la utilizarea pe termen lung. Informați medicul dacă apar dificultăți de respirație, tuse sau furnicături.

Nu se utilizează în insuficiență renală semnificativă (medicamentul nu se concentrează corespunzător în urină și riscul de toxicitate creste).

Nitrofurantoina este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală semnificativă (eGFR sub 45 ml/min/1.

73m2, adică clearance creatinină sub 45 ml/min), deoarece concentrațiile urinare de nitrofurantoina sunt insuficiente pentru efect antibacterian și medicamentul se acumulează sistemic, crescând toxicitatea pulmonară, hepatică și neurologica.

Aceasta este contraindicația principală și practică.

La nou-nascutii și sugarii sub 3 luni, nitrofurantoina este contraindicată din cauză riscului de anemie hemolitică cauzată de deficitul de glutation eritrocitar (sistemul de detoxifiere a nitrofurantoinei este imatur).

Nu se administrează în trimestrul al treilea de sarcină (începând cu săptămâna 38-40), la femeile la termen sau în travaliu, din același motiv -- riscul de anemie hemolitică la nou-născut.

În primele 2 trimestre de sarcină, nitrofurantoina poate fi utilizată cu precauție în infecțiile urinare necomplex ate.

Antecedentele de neuropatie periferică, hepatită indusă de nitrofurantoina sau pneumonita de hipersensibilitate la nitrofurantoina în tratamente anterioare contraindică absolut reutilizarea.

Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD) reprezintă o contraindicație, deoarece nitrofurantoina poate declansa anemie hemolitică acută la pacienții cu acest deficit enzimatic.