Clindamicină

Clindamicină este un antibiotic din clasa lincosamidelor, utilizat pentru tratamentul infecțiilor bacteriene grave cauzate de bacterii gram-pozitive și anaerobe.

Este disponibilă sub formă orală, injectabilă și topică.

Mecanism de acțiune

Clindamicină inhibă sinteza proteică bacteriană prin legarea de subunitatea ribozomală 50S.

La concentrații terapeutice are efect bacteriostatic, dar la concentrații ridicate poate fi bactericidă împotriva anumitor specii.

Are o penetrare tisulară excelentă, inclusiv în oase, ceea ce o face deosebit de utilă în osteomielita.

Indicații principale

Clindamicină este prescrisă pentru infecții ale pielii și țesuturilor moi, infecții intraabdominale (în combinație cu alte antibiotice), infecții pelvine, osteomielita, infecții dentare grave și ca alternativa la penicilina la pacienții alergici.

Sub formă topică, este utilizată pe scară largă în tratamentul acneei.

Administrare orală

Luați capsulele cu un pahar plin de apă, cu sau fără alimente. Administrarea cu alimente sau un pahar mare de apă reduce riscul de iritație esofagiană. Nu va culcați imediat după administrare.

Formă topică pentru acnee

Pentru acnee, aplicați un strat subțire de gel sau soluție pe zonele afectate, de obicei de două ori pe zi, după curățarea pielii. Evitați contactul cu ochii, gura și mucoasele.

Clindamicină oral se administrează la adulți în doze de 150-450 mg de patru ori pe zi, la intervale de 6 ore, în funcție de severitatea infecției. Doza maximă orală este de 1800 mg pe zi.

Tratamentul se continuă de obicei 7-14 zile pentru infecțiile comune și mai mult (4-6 săptămâni) pentru infecții profunde sau osteomielita.

Pentru utilizarea topică în acnee (soluție sau gel 1%), se aplică de două ori pe zi pe zona afectată.

Durata tratamentului topic nu trebuie să depășească 12 săptămâni fără reevaluare medicală, din cauza riscului de rezistență la C. difficile și selecției de germeni rezistenți.

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, doza trebuie redusă și monitorizată. La pacienții cu insuficiență renală severă, de obicei nu este necesară reducerea dozei.

Clindamicină se ia cu un pahar plin de apă pentru a preveni esofagita.

Efecte adverse frecvente

Cele mai obișnuite reacții adverse sunt gastrointestinale: diaree (frecvența la 10-30% dintre pacienți), greață, vărsături și dureri abdominale.

Formă topică poate cauza uscăciune, descuamare sau iritație locală.

Colita cu Clostridioides difficile

Cel mai important risc este colita asociată cu Clostridioides difficile, o complicație potentail gravă care se manifesta prin diaree severă, apoasă, adesea cu sânge și mucus.

Această poate apărea în timpul sau chiar la câteva săptămâni după terminarea tratamentului.

Colita cu C. difficile

Dacă dezvoltați diaree severă, apoasă sau cu sânge în timpul sau după tratamentul cu clindamicină, contactați imediat medicul.

Nu luați medicamente antidiareice (loperamid) fără indicația medicului, deoarece pot agrava colita cu C. difficile.

Iritație esofagiană

Luați capsulele cu un pahar mare de apă și nu va culcați cel puțin 30 de minute după administrare. Capsulele pot cauza ulcerații esofagiene dacă rămân blocate în esofag.

Clindamicină este contraindicată la pacienții cu hipersensibilitate la clindamicină sau la lincomicina, antibiotice înrudite structural.

Reacțiile alergice, inclusiv anafilaxia și reacții cutanate severe (sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică), au fost raportate.

Antecedentele de colita asociată antibioticelor (colita pseudomembranoasă cauzată de Clostridium difficile) reprezintă o contraindicație importantă, deoarece clindamicină este unul dintre antibioticele cel mai frecvent implicate în precipitarea acestei complicații.

Dacă diareea severă, cu mucus sau sânge, apare în cursul sau după tratament, trebuie suspectat C. difficile și tratamentul întrerupt imediat.

La pacienții cu miastenie gravis, clindamicină trebuie evitată sau utilizată cu extremă precauție, deoarece poate potența blocul neuromuscular.

Nu se administrează ca injecție rapidă intravenoasă (risc de stop cardiac), ci numai ca perfuzie lentă.