Mounjaro

Ce este Mounjaro și mecanismul său inovator

Mounjaro (tirzepatid) reprezintă o inovație terapeutică importantă în tratamentul diabetului zaharat de tip 2: este primul agonist dual al receptorilor GIP (peptida insulinotropă dependentă de glucoză) și GLP-1 (peptida-1 asemănătoare glucagonului).

Prin activarea simultană a ambilor receptori incretinergici, tirzepatid produce un efect combinat superior agoniștilor GLP-1 singuri asupra controlului glicemic și reducerii greutății.

Eficacitate superioară demonstrată

În studiile clinice SURPASS, Mounjaro a demonstrat o eficacitate superioară tuturor comparatorilor studiați. La doza maximă de 15 mg, tirzepatid a redus HbA1c cu până la 2.

4 puncte procentuale și a produs o pierdere medie în greutate de 11-12 kg, rezultate remarcabile pentru un medicament antidiabetic.

Aceste date au dus la aprobarea sa în SUA și Europa ca tratament pentru diabetul tip 2 și, ulterior, sub denumirea Zepbound, pentru managementul greutății.

Disponibilitate și indicații

Mounjaro este indicat pentru controlul glicemic la adulți cu diabet zaharat de tip 2, în combinație cu dietă și exerciții fizice, singur sau în asociere cu alte antidiabetice.

Se administrează subcutanat o dată pe săptămână, similar Ozempic, dar cu un profil de eficacitate superior.

Cum se administrează Mounjaro

Mounjaro se injectează subcutanat o dată pe săptămână, în aceeași zi a săptămânii, în abdomen, coapse sau braț superior, cu sau fără alimente.

Locul injecției se schimbă rotațional la fiecare administrare. Tratamentul începe cu doza minimă de 2.

5 mg pe săptămână și crește gradual la fiecare 4 săptămâni, pentru a minimiza efectele adverse gastrointestinale.

Schema de titrare

Titrarea se face în etape: săptămânile 1-4 (2.5 mg/săptămână - doza de inițiere), săptămânile 5-8 (5 mg/săptămână - prima doză terapeutică), cu posibilitate de creștere ulterioară la 7.

5 mg, 10 mg, 12.5 mg și 15 mg la fiecare 4 săptămâni, în funcție de tolerabilitate și nevoia de control glicemic suplimentar. Dacă nu tolerați creșterea dozei, mențineți doza curentă încă 4 săptămâni.

Mounjaro (tirzepatid) se administrează prin injecție subcutanată o dată pe săptămână, în aceeași zi a săptămânii, indiferent de mese.

Injecția se face în abdomen, coapsă sau braț, rotand locul de injectare săptămânal. Doza inițială este de **2.

5 mg o dată pe săptămână timp de 4 săptămâni** -- aceasta este doza de inițiere destinată îmbunătățirii tolerabilității, nu doza terapeutică eficace.

După 4 săptămâni, doza se crește la 5 mg pe săptămână (prima doză terapeutică).

Doza poate fi crescută cu câte 2.5 mg la fiecare 4 săptămâni, în funcție de controlul glicemic și tolerabilitate, până la doza maximă de 15 mg pe săptămână: 5 mg - 7.5 mg - 10 mg - 12.

5 mg - 15 mg pe săptămână. Nu este obligatorie atingerea dozei maxime; se utilizează doza minimă eficace bine tolerată.

Titrarea lentă reduce semnificativ frecvența și severitatea efectelor adverse gastro-intestinale (greață, diaree, vărsături).

Nu este necesară ajustarea dozei în insuficiența renală ușoară sau moderată.

În insuficiența renală severă, experiența clinică este limitată și se recomandă monitorizare atentă a funcției renale, mai ales la pacienții cu grețuri și vărsături importante (risc de deshidratare și agravare renală).

La pacienții vârstnici, titrarea trebuie făcută mai lent, cu monitorizare glicemică mai frecventă.

Dacă se uită o injecție, aceasta se administrează în următoarele 4 zile; după 4 zile, se sare și se continuă cu următoarea dată planificată.

Efecte adverse frecvente

Efectele adverse gastrointestinale sunt cele mai frecvente: greață, diaree, vărsături, constipație, dureri abdominale și dispepsie.

Sunt mai intense la inițierea tratamentului și la creșterea dozelor, ameliorându-se treptat. Reacțiile la locul injecției sunt de obicei ușoare și tranzitorii.

Efecte adverse grave

Pancreatita acută (durere abdominală severă) necesită întreruperea imediată și evaluare medicală.

Cancerul tiroidian medular a fost observat la animale de laborator; Mounjaro este contraindicat la pacienții cu antecedente personale sau familiale de carcinom tiroidian medular sau sindrom MEN2.

Hipoglicemia poate apărea în combinație cu insulină sau sulfonilureice. Reacții alergice severe sunt posibile.

Nu utilizați Mounjaro dacă aveți antecedente de cancer tiroidian medular sau sindrom MEN2. Informați medicul despre orice durere abdominală severă.

Monitorizați glicemia, mai ales la combinarea cu insulină sau sulfonilureice.

Femeile de vârstă fertilă trebuie să utilizeze contracepție eficientă în timpul tratamentului și 1 lună după întrerupere (tirzepatid poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale).

Mounjaro (tirzepatid) este contraindicat la pacienții cu antecedente personale sau familiale de carcinom tiroidian medular (CTM).

Tirzepatid, ca și alți agonis ai receptorilor GLP-1, a determinat tumori tiroidiene celulare C la rozătoare; relevanța la om nu este încă clară, dar prudența maximă este necesară.

Orice nodul tiroidian detectat în cursul tratamentului trebuie investigat.

Sindromul de neoplazii endocrine multiple tip 2 (MEN2) este o contraindicație absolută, din aceleași considerente legate de riscul de CTM.

Hipersensibilitatea la tirzepatid sau la oricare excipient contraindică utilizarea; reacțiile de hipersensibilitate severe, inclusiv anafilaxia și angioedermul, au fost raportate la agonis de receptori GLP-1/GIP.

Mounjaro nu se utilizează în diabetul de tip 1 (nu este aprobat și poate cauza hipoglicemie fără a trata cauza) sau în cetoacidoza diabetică.

Nu se recomandă în sarcină (pierderea în greutate poate dăuna fătului) și în alăptare. La pacienții cu antecedente de pancreatită, utilizarea trebuie evaluată cu atenție de către medic.