Furosemid

Furosemidul este un diuretic de ansă puternic, utilizat în tratamentul edemelor asociate insuficienței cardiace congestive, cirozei hepatice și bolilor renale (sindrom nefrotic, insuficiență renală), precum și în hipertensiunea arterială refractara.

Este unul dintre cele mai utilizate diuretice și un medicament esențial pe lista OMS.

Mecanismul de acțiune al furosemidului

Furosemidul inhiba cotransportatorul Na-K-2Cl din membrana luminala a celulelor din ramura ascendenta groasa a ansei Henle, împiedicând reabsorbția sodiului, potasiului și clorului.

Acest mecanism îl face cel mai potent diuretic disponibil clinic. Efectul diuretic este rapid (în 30-60 minute la forma orală, în 5-15 minute la forma intravenoasă) și de scurtă durata (4-6 ore).

Indicațiile principale și limitarile

În insuficiență cardiacă, furosemidul reduce supraincarcarea volemica (edemul pulmonar și periferic) rapid și eficient.

În hipertensiunea arterială, este mai rar utilizat ca prima opțiune (tiazidele sunt preferate), dar este valoros în hipertensiunea asociată cu insuficiență renală sau edem.

Furosemidul nu trebuie utilizat ca medicament de slăbit sau fără indicație medicală clară.

Indicații terapeutice

Furosemidul este indicat în edeme asociate insuficienței cardiace, bolilor renale sau hepatice, în crize hipertensive (intravenos) și în hipercalcemie acută.

Mod de administrare

Se ia oral, de preferință dimineața (sau dimineața și la pranz pentru doze de două ori pe zi), pentru a evita nictureza deranjantă. Se poate lua cu sau fără mâncare.

Nu luați seara sau înainte de culcare.

Doza inițială pentru adulți în edemele din insuficiență cardiacă este de 20-80 mg pe zi, administrată dimineața pentru a evita nicturia.

Doza poate fi crescută treptat în funcție de răspunsul clinic, cu monitorizarea tensiunii arteriale, electroltilor serici și funcției renale.

În edemele refractare, dozele pot ajunge până la 600 mg pe zi, administrat în prize multiple.

Pentru hipertensiunea arterială, dozele sunt mai mici: 20-40 mg pe zi.

În insuficiență renală, dozele necesare sunt semnificativ mai mari pentru a obține efectul diuretic dorit, deoarece cantitatea de medicament filtrata la nivel tubular este redusă.

La vârstnici, se începe cu doze mai mici din cauza riscului crescut de dezechilibre electrolitice și hipotensiune.

Monitorizarea periodică a potasemiei, natremiei, creatininei și a tensiunii arteriale este obligatorie pe durata tratamentului cu furosemid.

Hipokaliemia - efectul advers major

Furosemidul crește eliminarea renală de potasiu, putând cauza hipokaliemie (potasiu scăzut în sânge). Simptomele includ slăbiciune musculară, crampe, palpatații și constipație.

Suplimentati potasiul (fructe, legume, suplimente) și monitorizați electroltii periodic.

Alte efecte adverse

Dezechilibre electrolitice (hiponatremie, hipomagnezimie), deshidratare și hipotensiune la doze mari. Hiperuricemie (cu risc de guta).

Ototoxicitate (pierderea auzului) la doze mari intravenoase sau la asociere cu aminoglicozide.

Monitorizare obligatorie

Verificați periodic: electroliți (potasiu, sodiu, magneziu), creatinină, uree și tensiunea arterială. Ajustati doza în funcție de diureza și apariția efectelor adverse.

Interacțiuni importante

Furosemidul potentiaza toxicitatea aminoglicozidelor (gentamicina) și a cisplatinei (ototoxicitate, nefrotoxicitate). Nu asociati cu litiu (crește litemia). AINS reduc eficacitatea furosemidului.

Furosemidul este contraindicat în insuficiență renală anurica, adică atunci când rinichii nu mai produc urina, deoarece medicamentul nu poate acționa și există riscul acumularii toxice.

De asemenea, este contraindicat în precomul hepatic sau encefalopatia hepatică avansată, deoarece diureza bruscă poate precipita coma prin hipokaliemie și alcaloza.

Hipovolemia severă, deshidratarea semnificativă sau hipotensiunea arterială marcata reprezintă contraindicații importante, deoarece furosemidul poate agrava aceste stări prin reducerea ulterioara a volumului plasmatic.

Hipokaliemia și hiponatremia severe preexistente trebuie corectate înainte de inițierea tratamentului.

Pacienții cu hipersensibilitate la furosemid sau la sulfonamide (reacție încrucișată posibilă) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

La pacienții cu guta, furosemidul poate crește nivelul de acid uric și poate precipita atacuri acute.

În sarcină, furosemidul trebuie utilizat numai dacă beneficiul clar depășește riscul, evitandu-se în special în primul trimestru.