Metoprolol tartrat

Ce este Metoprolol tartrat și cum acționează

Metoprolol tartrat este un beta-blocant cardioselectiv (blocant al receptorilor beta-1 adrenergici) utilizat pe scară largă în tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei pectorale, aritmiilor cardiace și insuficienței cardiace.

Prin blocarea selectivă a receptorilor beta-1 din inima, metoprololul reduce frecvența cardiacă, tensiunea arterială și forța de contracție a inimii, scăzând astfel consumul de oxigen miocardic.

Indicații terapeutice

Metoprolol tartrat este indicat pentru hipertensiunea arterială (în monoterapie sau asociat cu alte antihipertensive), angina pectorală stabilă (reduce frecvența și severitatea crizelor anginoase), aritmii cardiace supraventriculare (fibrilație atrială, tahicardie supraventriculară), profilaxia secundară după infarct miocardic și tirotoxicoză (pentru controlul simptomelor cardiovasculare).

Cardioselectivitate și avantaje

Cardioselectivitatea metoprololului (acțiune preferențială pe receptorii beta-1 cardiaci, cu efecte minime pe receptorii beta-2 bronhici) il face mai sigur decât beta-blocantele neselective la pacienții cu astm sau BPOC ușor sau moderat, deși se utilizează cu prudență și în aceste situații.

Cum se administrează Metoprolol tartrat

Metoprolol tartrat se ia oral, cu sau fără alimente, de preferință la mese pentru a reduce variația absorbției. Comprimatele pot fi împărțite, dar nu sfamate sau mestecate.

Doza și frecvența de administrare (de 1-4 ori pe zi, în funcție de indicație și forma farmaceutică) sunt stabilite de medic. Nu întrerupeți brusc tratamentul fără avizul medicului.

Monitorizarea tratamentului

Monitorizați regulat tensiunea arterială și frecvența cardiacă în timpul tratamentului.

Informați medicul dacă frecvența cardiacă scade sub 50-55 bătăi pe minut sau dacă apar simptome de bradicardie (amețeli, leșin, oboseală extremă).

Nu întrerupeți brusc metoprolol, mai ales la pacienții cu cardiopatie ischemică, deoarece poate provoca angina pectorală severă sau infarct miocardic de rebond.

Metoprolol tartrat se administrează oral, de obicei în două prize zilnice, cu sau fără alimente.

În hipertensiunea arterială, doza inițială uzuală este de 50 până la 100 mg pe zi în 1-2 prize, crescută progresiv după 2-4 săptămâni până la 200 mg pe zi dacă tensiunea nu este controlată.

În angina pectorală stabilă, doza uzuală este de 100 până la 200 mg pe zi în două prize, cu obiectivul de a reduce frecvența cardiacă la repaus la 55-60 bătăi pe minut.

După infarctul miocardic, tratamentul de lungă durata cu metoprolol în doză de 200 mg pe zi în două prize reduce mortalitatea și recurența evenimentelor.

În aritmii supraventriculare (fibrilație atrială cu răspuns ventricular rapid), doza de control al frecvenței este de 100-200 mg pe zi în 2-3 prize.

În tirotoxicoză (hipertiroidism), metoprolol în doze de 150-200 mg pe zi controlează simptomele adrenergice (tahicardie, tremor) până la tratamentul definitiv.

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, metab olismul metoprololului este redus semnificativ și dozele trebuie ajustate la cel mult 100 mg pe zi.

În insuficiență renală, nu este necesară o ajustare specifică, întrucât eliminarea renală a metoprololului neschimbat este minoră.

Comprimatele cu eliberare prelungită (metoprolol succinat) se administrează o dată pe zi și asigură concentrații plasmatice mai stabile, preferabile în insuficiență cardiacă cronică.

Efecte adverse frecvente

Efectele adverse frecvente ale metoprololului includ bradicardia (reducerea frecvenței cardiace), oboseală, extremități reci, amețeli și cefalee.

La inițierea tratamentului, hipotensiunea arterială poate apărea. Tulburările de somn și visele vii sunt posibile, mai ales la dozele mari.

Efecte adverse grave

Bradicardia severă și blocul atrio-ventricular (BAV) pot apărea, mai ales în combinație cu alte medicamente care încetinesc conducerea cardiacă (diltiazem, verapamil, digoxin).

Insuficiență cardiacă decompensată poate fi precipitată la pacienții cu funcție cardiacă redusă, mai ales la inițierea tratamentului.

Bronhospasmul poate apărea la pacienții cu astm sau BPOC, deși riscul este mai mic cu metoprololul cardioselectiv comparativ cu beta-blocantele neselective.

Nu întrerupeți brusc Metoprolol tartrat, mai ales dacă aveți angina pectorală sau după infarct miocardic, deoarece întreruperea bruscă poate provoca agravarea anginei sau chiar infarct miocardic.

Reduceți doza gradual pe parcursul a 1-2 săptămâni sub supravegherea medicului. Informați toți medicii că luați beta-blocante, deoarece interacționează cu multe medicamente și proceduri anestezice.

Metoprolol tartrat este contraindicat la pacienții cu bradicardie severă (frecvența cardiacă sub 45 bătăi pe minut), bloc atrioventricular de gradul II sau III (fără pacemaker implantat) și sindrom de sinus bolnav (disfuncție sinoatrială cu bradicardie simptomatică).

Șoc ul cardiogen și insuficiență cardiacă acută decompensată, inclusiv edemul pulmonar acut, contraindică utilizarea inițială a beta-blocantelor, deși metoprolol rămâne util în insuficiență cardiacă stabilă după stabilizare hemodinamică.

Astmul bronșic activ și BPOC-ul cu componentă bronhospastică severă reprezintă contraindicații importante, mai ales la doze mari, deoarece selectivitatea cardioprima beta-1 a metoprololului se reduce la doze terapeutice mai mari, cu risc de bronhoconstricție.

Feocromocitomul netratat cu alfa-blocaj reprezintă o contraindicație absolută, întrucât beta-blocarea izolată în prezența excesului de catecolamine duce la creșterea paradoxală a tensiunii arteriale.

Hipotensiunea arterială severă (tensiunea sistolică sub 90 mmHg), acidoza metabolică necontrolată și hipoglicemia severă recurentă la diabetici insulinodependenți (metoprolol masca simptomele tahicardice ale hipoglicemiei) contraindică sau impun precauție extremă.

Pacienții cu arteriopatie periferică severă cu ischemie critică pot prezența agravarea simptomelor la beta-blocante.

Nu se întrerupe brusc metoprolol în angină, deoarece poate precipita infarct miocardic prin efect de rebound.