Ramipril

Ce este Ramipril și cum acționează

Ramipril este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) utilizat pe scară largă pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace și pentru protecția cardiovasculară și renală în diverse afecțiuni.

Ramipril este un promedicament: după absorbție, este metabolizat în ficat în ramiprilat, formă sa activă, care inhibă conversia angiotensinei I în angiotensina II, un vasoconstrictor puternic.

Indicații terapeutice

Ramipril este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale (de prima linie sau în combinație), insuficienței cardiace simptomatice după infarct miocardic, nefropatiei diabetice, și pentru reducerea riscului de infarct miocardic, accident vascular cerebral și mortalitate cardiovasculară la pacienții cu risc cardiovascular crescut.

Are și un efect nefroprotector important la pacienții cu proteinurie.

Beneficii cardiovasculare demonstrate

Studiul HOPE a demonstrat că ramipril reduce semnificativ riscul de evenimente cardiovasculare majore (infarct, AVC, deces) la pacienții cu risc cardiovascular crescut, chiar în absența hipertensiunii arteriale evidente.

Aceasta îl face unul dintre cele mai versatile medicamente cardiovasculare disponibile.

Cum se administrează Ramipril

Ramipril se ia oral, cu sau fără alimente, de preferință la aceeași oră în fiecare zi. Capsulele sau comprimatele se înghit întregi cu un pahar de apă.

Doză inițială este mică pentru a evita hipotensiunea de prima doză, mai ales la pacienții care primesc diuretice sau la cei deshidratați.

Prima doză se recomandă adesea seară, la culcare, pentru a reduce riscul de vertij.

Monitorizarea tratamentului

După inițierea tratamentului sau la creșterea dozei, monitorizați tensiunea arterială regulat.

Testele de sânge (funcția renală și potasemia) trebuie efectuate înainte de inițierea tratamentului, la 2 săptămâni și periodic ulterior.

Informați medicul dacă prezentați tuse uscată persistentă (efect advers frecvent), deoarece poate necesita schimbarea medicației.

Ramipril se administrează oral, o dată pe zi, preferabil la aceeași oră. În hipertensiunea arterială, doză inițială este de **2.

5 mg pe zi, crescută după 2-4 săptămâni la 5 mg, și dacă este necesar la 10 mg pe zi** (doză maximă în hipertensiune).

În insuficiență cardiacă post-infarct miocardic, doză inițială este de 2.5 mg de doua ori pe zi, crescută progresiv la 5 mg de doua ori pe zi după 1-2 săptămâni, conform tolerabilității.

În nefropatia diabetică și proteinurie, doză țintă este de 5-10 mg pe zi.

În profilaxia evenimentelor cardiovasculare la pacienții cu risc înalt (studiul HOPE), doză utilizată a fost de 10 mg o dată pe zi.

La pacienții cu insuficiență renală ușoară pana la moderată (clearance creatinină 30-60 ml/min), se începe cu 1.25 mg pe zi și se creste cu precauție, monitorizând potasiul și creatinină serică.

În insuficiență renală severa (sub 30 ml/min), dozele sunt semnificativ reduse și necesita supraveghere nefrolo gica.

La pacienții vârstnici, doză inițială de 1.25 mg pe zi este recomandată din cauză sensibilității crescute la hipotensiune. Ramipril poate fi administrat cu sau fără alimente.

După inițierea tratamentului sau creșterea dozei, potasiul seric și creatinină trebuie monitorizate în primele 2-4 săptămâni.

Tratamentul este de lunga durată în indicațiile cardioprotective și cardiovasculare.

Efecte adverse frecvente

Cel mai frecvent efect advers al ramiprilului este tusea uscată, persistentă, care apare la 5-20% din pacienți (mai frecvent la femei și la populația asiatică).

Aceasta este cauzată de acumularea bradikininei și dispare la întreruperea tratamentului. Alte efecte frecvente: amețeli, cefalee, hipotensiune arterială, oboseală și hiperpotasemie.

Efecte adverse grave

Angioedemul (umflarea bruscă a fetei, buzelor, limbii sau laringelui) este rar dar grav și necesita întreruperea imediată a tratamentului și asistență medicală de urgență.

Insuficiență renală acută poate apărea la pacienții cu stenoze ale arterei renale bilaterale.

Hiperpotasemia severa este posibilă, mai ales în combinație cu diuretice economisitoare de potasiu sau suplimente de potasiu.

Ramipril este contraindicat în sarcină (categoria D) și poate provoca malformații grave ale fătului, în special în trimestrul II și III.

Femeile de vârstă fertilă trebuie să folosească contracepție eficientă în timpul tratamentului. Informați medicul imediat dacă rămâneți însărcinată.

Evitați antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) care pot reduce eficacitatea și creste riscul de toxicitate renală.

Ramipril este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau la oricare excipient.

Antecedentele de angioedem asociat cu utilizarea unui IECA reprezintă o contraindicație absolută, deoarece riscul de recurență este ridicat și poate fi amenințător de viață.

Chiar și angioedemul idiopatic fără cauză identificată contraindică utilizarea IECA, din cauză mecanismelor similare implicate.

Stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză arterei renale a unui rinichi unic, rinichii polichistici cu insuficiență renală avansată și stenoză arterei renale asociată cu hipertensiune renovasculară reprezintă contraindicații importante, deoarece IECA pot precipita insuficiență renală acută în aceste situații prin reducerea presiunii de filtrare glomerulară.

Insuficiență renală cronică avansată (eGFR sub 30 ml/min) impune precauție extremă și monitorizare stric ta a potasiului și creatininei.

Asocierea simultana a ramiprilului cu aliskiren (inhibitor de renină directă) la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală este contraindicată absolut, din cauză riscului de hiperkaliemie, hipotensiune și deteriorarea funcției renale.

Nu se administrează în sarcină (trimestrul II și III), deoarece IECA pot cauză fetotoxicitate severa, hipotensiune fetală, oligohidraminos și malformații renale.

Alăptarea nu este recomandată în cazul ramiprilului.