Medicamente pentru Vezica Urinara

Afecțiunile vezicii urinare sunt extrem de frecvente și afectează persoane de toate vârstele, deși prevalența crește odată cu înaintarea în vârstă. Infecțiile tractului urinar, cea mai frecventă infecție bacteriană, afectează predominant femeile. Vezica hiperactiva, incontinența urinară și cistita interstițială sunt alte afecțiuni care pot reduce semnificativ calitatea vieții.

Aproximativ jumătate dintre femei vor avea cel puțin o infecție urinară pe parcursul vieții, iar 30 la sută dintre femeile peste 50 de ani experimentează o formă de incontinență urinară.

Aceste afecțiuni sunt tratabile, dar mulți pacienți evită să solicite ajutor medical din jenă. Este important de știut că incontinența nu este o consecință normală a vârstei și că opțiunile terapeutice moderne oferă ameliorare semnificativă în majoritatea cazurilor.

Infecția urinară (cistita) se manifestă prin arsură și durere la urinare, urinare frecventă în cantități mici, urgență urinară, urină tulbure sau cu miros neplăcut și durere în partea de jos a abdomenului. Sângele în urină poate fi prezent.

Vezica hiperactiva produce o nevoie bruscă și intensă de a urina, dificil de amânat, urinare frecventă de peste opt ori pe zi, trezire nocturnă și, uneori, pierdere involuntară de urină asociată urgenței.

Pielonefrita, infecția renală, se manifestă prin febră, frisoane, durere în flancuri și greață. Aceasta este o urgență medicală care necesită tratament antibiotic imediat. Factorii de risc pentru infecțiile urinare includ sexul feminin, activitatea sexuală, menopauza, diabetul și cateterismul urinar.

Infecțiile urinare necomplicate se tratează cu antibiotice: nitrofurantoina (prima linie, cinci până la șapte zile), fosfomicina (doză unică) sau trimetoprim. Pentru infecțiile recurente, profilaxia antibiotică, estrogenul vaginal la menopauză și D-manoza sunt opțiuni dovedite.

Vezica hiperactiva răspunde la anticolinergice (solifenacina, tolterodina) sau mirabegron, alături de reeducarea vezicii și exerciții Kegel. Toxina botulinică intravezicală este rezervată cazurilor refractare.

Incontinența de efort se ameliorează prin exerciții Kegel consecvente, dispozitive vaginale sau, în cazuri selectate, intervenție chirurgicală. Exercițiile Kegel constau în contracția musculaturii planșeului pelvin timp de cinci secunde, urmată de relaxare, repetată de 10 până la 15 ori, de trei ori pe zi, cu rezultate vizibile după 6 până la 12 săptămâni.

Pentru prevenirea infecțiilor urinare, beți suficientă apă pentru a urina regulat, urinați după actul sexual, ștergeți-vă din față în spate, evitați produsele de igienă intimă parfumate și luați în considerare suplimentele cu D-manoză, care au demonstrat efect preventiv.

Pentru gestionarea vezicii hiperactive, creșteți gradual intervalele între urinări, reduceți consumul de cofeină și alcool (iritanți vezicali), evitați lichidele excesive seara și mențineți o greutate corporală sănătoasă, deoarece supraponderalitatea crește presiunea pe vezică.

Sucul de afine (merișoare) poate avea un efect preventiv modest asupra infecțiilor urinare, deși dovezile științifice nu sunt definitive.

Consultați medicul dacă aveți simptome de infecție urinară, dacă infecțiile se repetă de trei sau mai multe ori pe an, dacă observați sânge în urină, dacă aveți simptome de vezică hiperactivă care vă afectează calitatea vieții, sau dacă experimentați incontinență urinară.

Situațiile de urgență includ febra cu frisoane și durere în flanc (posibilă pielonefrită), retenția urinară acută (incapacitatea de a urina) și sângele în urină fără durere, care poate fi un semn de cancer vezical, mai ales la fumători și la bărbații peste 50 de ani.

Nu tratați infecțiile urinare cu antibiotice rămase din tratamente anterioare. Alegerea antibioticului și durata tratamentului trebuie stabilite de medic, ideal pe baza rezultatelor uroculturii.